Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 45:3 - Biblia în versuri 2014

3 Viteaz războinic, te arată Și-ncinge-ți sabia pe dată – Podoaba și cu slava ta.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Ia-ți sabia, viteazule, splendoarea și măreția ta!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Luptător remarcabil, echipează-te cu strălucire și cu faimă. Pune-ți (și) sabia la șold!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Tu ești cel mai fermecător dintre fiii oamenilor, har a fost revărsat pe buzele tale și de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Războinic viteaz, încinge-ți sabia – podoaba și slava,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Încinge‐ți, viteazule, sabia ta la coapsa ta, — slava ta și strălucirea ta.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 45:3
22 Referans Kwoze  

Căci al lui Dumnezeu Cuvânt, Venit din ceruri, pe pământ, E viu mereu și lucrător Și este mult mai tăietor Decât acea sabie care, Pe două părți, tăișuri, are: Suflet de duh, desparte El, Și-ncheieturile – la fel – De măduvă, și-n urmă, poate, La judecată, de a scoate Simțirile-n inimi ascunse Și gândurile nepătrunse.


În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


O gură, El Mi-a dăruit, Precum o sabie vădită Că este bine ascuțită. Cu umbra mâinii Lui, de-ndată, M-a învelit; ca o săgeată, Bine-ascuțită, M-a făcut Și-n tolba Lui, loc, am avut.


Doar străluciri și măreție, În fața Lui, sunt, pe vecie. Slava și cu podoaba sânt Aflate-n locul Său cel sfânt.


Mare e slava-n jurul său, Căci are ajutorul Tău. Cu strălucire l-ai gătit Și-n măreție-i învelit.


Cu sabia care ieșea Din gura Celui ce ședea – Pe calul Său cel alb – călare, Au fost uciși toți ceilalți care, În oastea fiarei, s-au aflat, Iar păsările i-au mâncat.”


Cari singurul este, mereu, Mântuitor și Dumnezeu, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus – Să-I fie slava-n ceruri, sus. Putere și cu măreție – De-asemeni – ale Lui să fie, Cu stăpânirea arătată, La început de vremi, odată. Pe toate, Lui I le închin, Acum și-n veci, de veci. Amin.”


„Dar punctul cel mai însemnat, Din tot ce-am zis, este aflat În faptul că, acum, putem, Un Mare Preot, să avem, În ceruri, sus, un loc având – La a Măririi dreaptă, stând –


El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,


Iată, Hristosul – negreșit – Pentru aceasta a murit Și-apoi, în urmă, a-nviat; Căci doar așa a căpătat Putere, peste-ntreaga fire, Ca să îi aibă-n stăpânire Pe toți cei vii, de pe pământ, Dar și pe cei care morți sânt.


Puterea Ta va fi făcută, În toată lumea, cunoscută. Voi povesti, ca să se știe, De strălucita-mpărăție Și despre slava minunată Cu care este îmbrăcată.


Voi povesti, pe a mea cale, De slava măreției Tale Și ne-ncetat cânta-voi eu, Minunile lui Dumnezeu.


Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Doamne, Tu ești Acela care Te-areți nemărginit de mare! În străluciri ești îmbrăcat Și-n măreție-nveșmântat!


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


Ehud, apoi, și-a făurit, O sabie deosebită, Pe două laturi ascuțită, Lungă de-un cot doar, bunăoară Bună de pus, la subsuoară. Sub straie, sabia, și-a pus – În partea dreaptă – și s-a dus Pân’ la Eglon, cel ce-mpărat Era-n Moab încoronat.


Când încă solul mai vorbea, Spre ei un alt argat zorea: „Focul lui Dumnezeu” – a zis Acesta – „din ceruri trimis, Ți-a ars și slujitori și oi! Eu am scăpat și înapoi, Aici, grabnic m-am înturnat, Să îți vestesc ce s-a-ntâmplat!”


Căci împăratul – tot mereu – Se va încrede-n Dumnezeu, Iar Cel Prea ‘Nalt, fără-ncetare, O să îl țină în picioare. Tu bunătate-ai arătat Și astfel nu s-a clătinat.


„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.


Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite