Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 44:3 - Biblia în versuri 2014

3 Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara și nu brațul lor i-a salvat, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Nu au moștenit țara folosindu-și sabia; și nu forța brațului lor i-a scăpat. Ci dreapta Ta, brațul Tău și lumina feței Tale a fost salvarea lor – pentru că îi iubeai.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri și i-ai sădit pe ei, ai zdrobit popoare și i-ai lăsat pe ei [să se răspândească].

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina Feței Tale, pentru că îi iubeai.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci nu prin sabia lor au luat ei țara în stăpânire și nu brațul lor i‐a mântuit, ci dreapta ta și brațul tău și lumina feței tale, pentru că le‐ai fost binevoitor.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 44:3
27 Referans Kwoze  

În fața voastră au plecat Viespile bondărești, pe care Vi le-am trimis spre-ajutorare, Iar împărații Amoriți Au fost, atuncea, izgoniți. N-au fost, de arcuri, alungați, De sabia ce o purtați La cingătoare, ci știți bine Că fost-au izgoniți de Mine.


„Comoara, ce o căpătăm, În vas de lut, noi o purtăm, Căci vrem, puterea dobândită – Și care-i nemaipomenită – Să fie de la Dumnezeu, Nu de la noi. Ne este greu,


Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.


Prin brațul Tău, ai izbăvit Poporul, când i-ai dezrobit Pe cei ce-s ai lui Iacov fii Și pe ai lui Iosif copii.


Eu știu că El, pe unsul Său, Îl va scăpa necontenit, Îi va răspunde – negreșit – Din locul Său cel sfânt și are Să-i dea mereu ajutorare, Căci dreapta Lui cea încercată, Atotputernică se-arată.


Și totuși, Domnul S-a lipit De-ai voști’ părinți și i-a iubit; Iar după ei, urmară-ți voi, Pe care v-a ales apoi, Dintre popoarele ce sânt Aflate azi, pe-acest pământ.


Cu toți vor fi înspăimântați – De teamă, fi-vor apucați. Văzându-Ți măreția Ta, Muți – ca o piatră – ei vor sta, Până va trece-al Tău popor, Pe care, Tu, biruitor, Ție Ți l-ai răscumpărat.


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. Nu mai fi plin dar, de mâhnire, Căci El mi-aduce mântuire.


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.


Dar fiți încredințați – vă zic – Căci Dumnezeu Își ocrotește Poporul și nu-l părăsește, Din pricina Numelui Lui Cel mare. Voia Domnului E de-a vă ridica pe voi, Ca să Îi fiți popor apoi.


De ce Îți tragi dreapta-napoi? Ridic-o, să-i zdrobești apoi!


Arată-mi Doamne – nu mai sta – Acuma, bunătatea Ta Cea minunată și cea mare, Căci Tu îi scapi pe-aceia care La Tine s-au adăpostit, Și izbăvire-ai dăruit – Prin a Ta dreaptă – tuturor, Față de toți dușmanii lor!


Mulți spun: „Cine o să ne-arate, Vreodată, fericirea?” Eu Atâta zic: „Fă să răsară, O Doamne, peste noi, mereu, Lumina Feței Tale, iară!”


Că Domnu-I binevoitor, Atunci acest întreg popor, În țara ‘ceea, va putea Să intre-apoi, și va vedea Că laptele și mierea sânt, Într-adevăr, pe-al ei pământ.


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


Privește și ia seama bine, Căci via Ta este tăiată Și că în foc e aruncată. Mustrarea de pe a Ta față Face să piară a ei viață.


O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.


E, pe pământ, vreun neam la fel Cum e poporul Israel, Care a fost răscumpărat, De Dumnezeu, când l-a luat Să-l facă-a fi poporul Lui, Purtând Numele Domnului? Domnul, un Nume, Și-a făcut Și-n urmă, toți L-au cunoscut, Când din Egipt El Și-a luat Poporul, iar apoi i-a dat O țară mare, minunată, Din care-a izgonit, îndată, Popoarele ce-o locuiau Și dumnezeii ce-i aveau.


Oare nu Tu i-ai izgonit Pe-aceia care-au locuit Această țară minunată, Cari moștenire a fost dată Pentru Avram – pe veșnicie – Și pentru a lui seminție? Nu erai Tu iubit de el? N-ai dat țara, lui Israel?


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


În fața ei, loc ai făcut Și-ntreaga țară s-a umplut De rădăcinile pe care Le-a făcut via Ta cea mare,


A arătat poporului, Puterile lucrării Lui, Când El i-a dat în stăpânire, A neamurilor moștenire.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite