Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 44:22 - Biblia în versuri 2014

22 Din a Ta pricină apoi, Înjunghiați ne aflăm noi, În fiecare zi. Vedem Că precum oile suntem, Ce-s duse la măcelărie Urmând tăiate ca să fie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

22 Totuși, din cauza Ta suntem dați morții toată ziua, suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Din cauza Ta suntem omorâți toată ziua; și suntem considerați ca niște oi pregătite pentru tăiere.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 oare Dumnezeu nu ar fi băgat de seamă, el, care cunoaște ascunzișurile inimii?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Dar din pricina Ta suntem înjunghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Da, toată ziua suntem uciși pentru tine; suntem socotiți ca oi pentru junghiere.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 44:22
18 Referans Kwoze  

Prea bine știm că este scris: „Din a Ta pricină, sortiți – Morții – suntem, și socotiți Drept niște oi, pentru tăiat.”


Atunci când fost-a chinuit, Atunci când era asuprit, N-a deschis gura. Ca un miel Dus la tăiere, era El, Sau ca o oaie ce pătrunde În fața celui care tunde. Nici un cuvânt, El nu a zis, Iar gura Lui nu s-a deschis.


Făcut-ai să ajungem noi, Precum sunt și acele oi Care-au fost date de mâncat. Singuri, acuma, ne-ai lăsat Și – după cum văd eu – dorești, În lume să ne risipești.


Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,


Căci parcă, iată, Dumnezeu, Din noi, apostolii, mereu, Ultimii oameni a făcut, Bieți osândiți, buni de căzut În plasa morții, negreșit; Pentru că noi am devenit Drept o priveliște, la care, Se uită astă lume mare, Îngeri și oameni, totodată.


„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”


Cum că femeia s-a-mbătat, De tot sângele sfinților, Precum și-al mucenicilor Care trăit-au pe pământ Și cari, ai lui Iisus doar, sânt. Când am văzut-o, m-am mirat,


„N-am râs!”, a spus Sara, speriată. „Ai râs” – răspunse El, îndată.


„Iată că Domnul, Dumnezeu – A tot puternicul, mereu – Și-a lui Israel seminție, Lucrul acesta, bine-l știe! Dacă acum, din răzvrătire, Sau poate din păcătuire Față de Domnul, am făcut Altarul pe cari l-ați văzut – Și dacă noi avem vreo vină – Atuncea El să nu ne vină, În astă zi, în ajutor, Aici, în fața fraților.


Deșertăciunea gândului Aflat în mintea omului E cunoscută, tot mereu, De către Domnul Dumnezeu.


Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite