Psalmi 44:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Ocara mea mă însoțește, Rușinea – fața-mi – învelește,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁵ Toată ziua disprețul îmi stă înainte și rușinea îmi acoperă fața,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Toată ziua sunt afectat de acest afront; și rușinea îmi acoperă fața –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Ne faci să fim de batjocură printre neamuri; clatină din cap [la vederea noastră] cei care nu sunt popor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Ocara mea este totdeauna înaintea mea și rușinea îmi acoperă fața

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Toată ziua rușinarea mea este înaintea mea și mi s‐a acoperit fața de rușine

Psalmi 44:15 Referans Kwoze

Psalmi 69:7

Eu port ocara, pentru Tine; Fața-mi acopăr de rușine

Ieremia 51:51

„Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Psalmi 89:45

I-ai scurtat anii cei pe care Vremea de tinerețe-i are Și cu rușine, negreșit, Acuma l-ai acoperit.

Psalmi 71:13

Fă să rămână de rușine, Cei care mă pândesc pe mine Și care moartea mi-o doresc! Cei ce pierzarea-mi urmăresc, Mereu să fie rușinați Și de ocară apăsați!

Esdra 9:6

Zicând: „O Doamne, sunt uimit De cele ce le-am auzit Și-acuma iată, mi-e rușine Să-mi ridic fața către Tine, Pentru că răul săvârșit, De-al meu popor, s-a înmulțit Și pân’ la cer au răzbătut Greșelile ce le-am făcut.

2 Cronici 32:21

Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.

1 Regi 9:7

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.

Iov 17:6

De basm sunt eu – ca o paiață – Precum cel ce-i scuipat în față.

Plângerile 2:15

Toți trecătorii se opresc, Din palme bat și se grăbesc Să clatine din cap, pe dat’, Scoțând un șuier îndreptat În contra fiicei cea pe care Ierusalimul, azi, o are, Zicând mirați: „Așa să fie Cetatea, despre cari se știe Precum că e cea mai frumoasă, Mai mândră și mai arătoasă? Ea-i bucuria cea pe care, Acest pământ întreg o are?”