Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 44:10 - Biblia în versuri 2014

10 În luptă cu vrăjmașii, noi Ajuns-am să dăm înapoi. Aceia care ne-au urât, Asupră-ne au tăbărât, Iar noi, cu jale, ne-am uitat Cum prăzi bogate ne-au luat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea dușmanului, și, astfel, cei ce ne urăsc, ne jefuiesc.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Tu ai făcut să ne retragem din fața dușmanului. Astfel, cei care ne urăsc, (acum) ne jefuiesc.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Acum însă tu ne respingi și ne umilești și nu mai ieși alături de oștirile noastre.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmașului, și cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Ne‐ai făcut să dăm înapoi dinaintea potrivnicului: și cei ce ne urăsc își fac prada.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 44:10
19 Referans Kwoze  

Ce pot să spun, când ăst popor Le-arată-acum, dușmanilor, Dosul, fugind înspăimântat?


Îmi voi întoarce Fața Mea, În contra voastră – veți vedea – Și-atunci, bătuți, aveți să fiți De-ai voști’ vrăjmași și fugăriți. Cei care vă urăsc apoi, Jug greu, vor așeza pe voi Și tot mereu, o să fugiți, Chiar dacă n-ați fost urmăriți.


Vecinii îl batjocoresc, Iar trecători-l jefuiesc.


Din astă cauză – să știi – Fug ai lui Israel copii, De-ai lor vrăjmași. Sunt hărăziți, Mereu, să fie nimiciți, Căci Eu, de-acuma – la război – N-am să Mă aflu, printre voi, Până când fi-va-ndepărtat, Din rândul vost’, tot ce-ați luat, Tot ceea ce a fost sortit A fi de flăcări nimicit.


Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.


De câte ori vreau să vorbesc, Aceleași vorbe le rostesc. Și strig mereu, în gura mare, Doar „Silnicie și-apăsare!” Astfel, cuvântul Domnului Mi-abate-asupra capului Batjocură, dar și ocară, Din partea tuturor din țară.


Marea averea ce o ai, Comorile pe care stai – Pe toate – pradă-am să le dau! Despăgubiri nu am să iau, Pentru că ele vor fi date Pentru-ale tale mari păcate Și făr’delegi ce le-ai făcut Pe tot al tău întreg ținut.


Averile popoarelor, Ca pe un cuib, le-am apucat. Cu ușurință le-am luat, Precum strângi ouăle vădite A fi în cuiburi părăsite. Așa am strâns pământul care E-n stăpânirea mea cea tare, Și nimenea n-a îndrăznit, Vreo aripă, să fi clintit Sau ciocul să și-l semețească În contră-mi, ca să ciripească.”


Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.


Atunci, omul acel a spus: „Tot Israelul a fost pus Pe fugă, căci oștirea lor – De cea a Filistenilor – A fost înfrântă, iar cei doi Copii ai tăi pieiră-apoi. Hofni și Fineas au murit Și-apoi, chivotul – negreșit – A fost, de Filisteni, luat, Și-n a lor tabără, mutat.”


„Dar dacă nu Mă ascultați Și dacă n-o să căutați, Poruncile-Mi, să le-mpliniți,


Nu vă suiți – căci vă spun eu – Cu voi nu este Dumnezeu! Nu vă urcați, căci de-astă dată, Vrăjmașii voștri-au să vă bată.


În fața voastră-s Canaaniții – Și-asemeni și Amaleciții – Și va pieri acest popor, Tăiat de săbiile lor. Prin tot ceea ce ați făcut, Să știți că doar v-ați abătut Voi, de la Domnul și, firește, Acuma, El nu vă-nsoțește.”


Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”


Doar Dumnezeu e-Acela cari Ne-ajută-a face isprăvi mari. Vrăjmașii, o să ni-i zdrobească Și are să îi nimicească.


În urmă, ai nesocotit Chiar legământul, negreșit, Pe care, Tu l-ai încheiat Cu al Tău rob. Ai aruncat Cununa lui și-ai pângărit-o, Când la pământ Tu ai trântit-o.


Că Tu făcut-ai ca apoi Sabia lui să dea-napoi, Pentru că sprijin nu i-ai dat Când el în luptă s-a aflat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite