Psalmi 42:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Sufletu-mi e plin de mâhnire – O, Doamne – și de-aceea eu La Tine mă gândesc mereu, De pe pământul cel pe care Țara Iordanului îl are, De la Hermon și negreșit Din muntele, Mițear, numit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu. De aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițar.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ și Dumnezeul meu!” „Sufletul meu este afectat în mine. Așa îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, din înălțimile Hermonului și din muntele Mițar.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce gemi înlăuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda pe el, care este mântuirea mea și Dumnezeul meu!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc din țara Iordanului, din Hermon și din muntele Mițear.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi aduc aminte de tine din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițear.

Psalmi 42:6 Referans Kwoze

Psalmi 61:2

Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!

Iona 2:7

Când îmi tânjea sufletu-n mine, Aminte mi-am adus de Tine Și rugăciunea mea curată A fost, din mare, înălțată, Până la Templul Tău cel sfânt.

Psalmi 43:4

Atunci, încredințat eu sânt, Că urc pân’ la altarul care, Al nostru Dumnezeu îl are, Căci Dumnezeu mi-e bucurie Și totodată veselie. Cu harfa, am să-I cânt mereu, Doar laude, lui Dumnezeu!

Psalmi 22:1

O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?

2 Samuel 17:22

David, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut, Trecând Iordanul, de îndată – Urmat fiind de a lui ceată – Încât când zorii s-au ivit, Erau cu toți, la loc ferit.

Matei 27:46

În ceasu-al nouălea, acei, Care lângă Iisus erau – Soldați, sau cei care treceau Pe-acolo, doar din întâmplare – Îl auziră strigând tare, Parcă să-nfrunte-ai vremii ani: „O, Eli Lama Sabactani!” Cuvintele care s-au spus, Pe cruce, de către Iisus – În al durerilor ceas greu – Înseamnă: „Dumnezeul Meu, Oare, de ce M-ai părăsit?”

Matei 26:39

Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”

Psalmi 133:3

Este ca roua cea pe care Numai Hermonul o mai are, Ca roua care – bunăoară – Iată că din Sion pogoară, Căci doar acolo, Dumnezeu Dă binecuvântări mereu Și slobozește apa vie, A vieții, pentru veșnicie.

2 Samuel 17:27

Când la Mahanaim sosise David, în fața lui venise Feciorul lui Nahaș. De fel, Din Raba lui Amon, e el. A mai venit Machir, cel care Pe Amiel, părinte-l are Și-n Lodebar a locuit. Și Barzilai a mai venit – Din Roghelim el se trăgea Și Galaadit se dovedea.

Psalmi 43:5

Suflete-al meu, de ce gemi, oare, Mâhnit și plin de întristare? Pune-ți nădejdea-n Dumnezeu, Căci iar am să Îl laud eu. El este mântuirea mea Și Domn îmi e, de-asemenea.