Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 40:2 - Biblia în versuri 2014

2 Și din mocirlă-apoi m-a scos, Din hăul cel întunecos Al gropii fără fund în care Pieirea doar, sălaș, își are. Pe stâncă-n urmă, m-a suit Și pașii mi i-a întărit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 M-a scos din groapa pieirii, din murdăria mocirlei. Mi-a așezat piciorul pe stâncă și mi-a întărit pașii.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 M-a scos din groapa morții și din mlaștină. Mi-a pus piciorul pe stâncă și mi-a consolidat pașii.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Cu dor l-am așteptat pe Domnul, iar el s-a plecat spre mine și mi-a ascultat strigătul.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 El m‐a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlos; și mi‐a pus picioarele pe o stâncă și mi‐a întărit pașii.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 40:2
24 Referans Kwoze  

Întotdeauna întărește Dumnezeu, pașii omului, Dacă plăcere El găsește În lucrul și în calea lui.


Fă ca-n al Tău Cuvânt, mereu, Tare să fie pasul meu Și nu lăsa nelegiuirea Ca să îmi stăpânească firea!


În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.


Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!


Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.


Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.


Nu mă mai pot ține și iată Că în noroi m-am afundat. Într-o prăpastie-am picat, Iar apele dau peste mine.


Sioane, pentru tine-apoi, Am să-ți scot prinșii de război Din groapa-n care au căzut, În care, apă, n-au avut. Îi scap pe cei cari prinși îți sânt, Doar pentru al tău legământ, Pe care l-ai pecetluit Cu sânge, când l-ai întocmit.


Lărgești, mereu, căile mele, Să nu-mi alunece, pe ele, Gleznele-atuncea când pășesc.


L-a înviat Dumnezeu, iar. Al morții lanț, Domnul l-a frânt, Eliberându-L, din mormânt, Pentru că moartea nu putea, În stăpânire, a-L avea.


Vrăjmașul cel înverșunat Mă urmărește, ne-ncetat, Și-mi calcă viața în picioare. Găsitu-mi-am ascunzătoare, În beznă. Ca să mă păzesc, În întuneric locuiesc, Asemeni celor ce-au pierit.


Privește-mi urma pașilor Și vei vedea că a mea cale Pe plac îi e inimii Tale. Nu se va clătina nicicând, Piciorul meu, pe cale-Ți stând.


Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.


Arunce în cuptoru-aprins – În focul cel veșnic nestins – Unde-i plânsul stăpânitor Și cu scrâșnirea dinților.


Aceștia vor fi strânși apoi, Vor fi luați prinși de război Și au să fie-ntemnițați În gherle, unde-or fi lăsați Mai multe zile-nlănțuiți, ‘Nainte de-a fi pedepsiți.


Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite