Psalmi 39:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Și acum ce mai pot spera eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Iar acum, ce mai pot spera eu, Doamne, Stăpânul eu? Speranța mea este în Tine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ și ca o umbră este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumă; strânge comori, și nu știe pentru cine le adună”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și acum, Doamne, ce aștept eu? Nădejdea mea este în tine!

Psalmi 39:7 Referans Kwoze

Romani 15:13

Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”

Psalmi 38:15

Doamne, spre Tine eu privesc Și-n Tine doar nădăjduiesc. Tu ești Acela cari, mereu, Ai să-mi răspunzi, o, Domnul meu!

Psalmi 119:81

Sufletul meu mereu tânjește, Căci mângâierea-Ți o dorește, Așa cum ai făgăduit.

Psalmi 119:166

Nădejdea mea de mântuire Este în Domnul, căci voiesc, Poruncile-I, să le-mplinesc.

Geneza 49:18

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.

Iov 13:15

Știu bine că voi fi ucis, Dar nu-i nimic: ce am de zis, Voi spune! Nu mă voi lăsa! Am să-mi susțin, în Fața Sa,

Luca 2:25

Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.

Iov 14:2

De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.

Psalmi 49:11

Ei se gândesc că au să ție Ale lor case pe vecie. Gândesc că locuința lor Ține în vecii vecilor, Căci numele pe care-l au, Țărilor lor, apoi, îl dau.

Qohelet 2:21

Căci câte-un om care-a muncit, Pricepere a dovedit Și-și lasă tot ce-a adunat Omului care l-a urmat, Deși el nu s-a ostenit Deloc, ci doar a moștenit Ce altu-a strâns, cu-nțelepciune. Și-aceasta-i o deșertăciune, Iar după câte mi se pare, Este un rău destul de mare.

Qohelet 4:8

Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.