Psalmi 36:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Asemeni munților pe care Al nostru Dumnezeu îi are, A Ta dreptate se arată; Iar a Ta dreaptă judecată Doar cu Adâncu-acela mare Își mai găsește-asemănare. Sprijin al oamenilor ești Și numai Tu Te dovedești Că vii mereu în ajutor Și lumii dobitoacelor!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! Doamne, Tu salvezi atât oamenii, cât și animalele!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dreptatea Ta este ca munții și judecata Ta se compară cu marea adâncime (a mărilor)! Doamne, Tu oferi salvare atât oamenilor, cât și animalelor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Îndurarea ta, Doamne, este până la ceruri și fidelitatea ta, până la nori.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu; judecățile tale sunt un mare adânc. Doamne, tu păstrezi pe om și pe dobitoc.

Psalmi 36:6 Referans Kwoze

1 Timotei 4:10

Într-adevăr, noi am muncit Și ne luptăm, neîncetat, Pentru că noi ne-am așezat Nădejdile, în Dumnezeu – În Cel care e viu, mereu, Și care e Mântuitor Al tuturor oamenilor, Dar, mai ales, al celor care Sunt credincioși. Fără-ncetare,

Romani 11:33

Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!

Psalmi 77:19

Tu Ți-ai croit un drum prin mare; Prin ape Ți-ai făcut cărare, Iar pașii nu Ți s-au văzut, Urma nu Ți s-a cunoscut.

Psalmi 71:19

Dreptatea Ta, neîncetat, Până la cer s-a ridicat. Ai săvârșit doar lucruri cari Se-arată-a fi nespus de mari. Doamne, îmi spune, oare cine Se-arată-a fi la fel ca Tine?

Isaia 45:19

Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”

Psalmi 145:9

Bun e al nostru Dumnezeu Și pe-ale Lui lucrări, mereu, Le înconjoară cu-ndurare, Căci El e bun, cu fiecare.

Psalmi 97:2

Nori mari și negurile groase Îl înconjoară. Temelie, Pentru-al Său scaun de domnie, Este dreptatea Lui, curată, Precum și a Lui judecată.

Psalmi 92:5

O, Doamne, cât de mari Îți sânt Lucrările de pe pământ, Iar ale Tale gânduri, toate, Adânci sunt! Omul prost nu poate,

Romani 3:25

Mai dinainte, Dumnezeu, Pe El, L-a rânduit, mereu, Să fie – pentru-ntreaga fire – O jertfă pentru ispășire, Doar prin credința arătată În al Lui sânge, căci vrea – iată – Să Își arate-n acest fel, Neprihănirea Sa, în El; Că nu a mai luat aminte La tot ce-a fost, mai înainte, Ci, cu vederea, a trecut Păcatele ce s-au făcut, În vremurile-acelea-n care, A dovedit, multă răbdare.

Iona 4:11

Să nu fiu Eu îngrijorat Atunci, de-acea cetate mare – Deci de Ninive – căci ea are Osută douăzeci de mii De oameni? Dacă vrei să știi, Nu pot deosebi ușor Brațul cel drept, de stânga lor, Aste ființe rătăcite! Mai sunt de-asemeni multe vite Pe lângă oameni, în cetate. Să-Mi vărs mânia peste toate? Ți-e milă de arbust, dar Eu, Milă să n-am, de „lucrul” Meu!”

Isaia 40:28

Nu știi? Sau nu ai auzit Că Dumnezeu a întocmit Pământul? El nu ostenește Și-apoi, nicicând, nu obosește. Puterea Lui este ascunsă, Nemărginită, nepătrunsă.

Psalmi 147:9

Domnul dă hrană puilor De corbi, precum și vitelor.

Iov 37:23

Pe Dumnezeu. Pe Cel Puternic Nu-L va ajunge – căci nu-i vrednic De-așa ceva – nimeni. Se știe Că este mare în tărie! El – dacă nu găsește vină, Dacă dreptatea e deplină – Nu frânge! Nu va căuta, Vinovății, de-a inventa!

Iov 7:20

De cumva am păcătuit, Ce pot să-Ți fac eu Doamne, oare? De ce, săgeata-Ți țintă are, A mea ființă, tot mereu, Încât povară-mi sunt, chiar eu?

Neemia 9:6

E făcătorul cerului Precum și a oștirii lui. Domnu-a făcut acest pământ Și toate câte, pe el, sânt. La toate, viață, El le-a dat, Iar cerul I s-a închinat.

1 Samuel 14:15

Apoi, o groază – ca un zvon – S-a abătut peste popor, Pe ceata prădătorilor Și-asupra străjii. Negreșit, Întreaga țară s-a-ngrozit, Căci era groaza Domnului Venită-asupra orișicui.

Deuteronom 32:4

El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.

Exodul 9:28

Rugați pe Domnul, amândoi, Să nu mai dea iar, peste noi, Cu tunetul și piatra Lui, Căci dau drumul poporului Pe care-l are-n a mea țară, Să plece – să iasă afară – Așa precum a poruncit. Acum, nu va mai fi oprit.”

Geneza 18:25

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”

Ieremia 12:1

„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc

Deuteronom 7:9

Să țineți minte, tot mereu, Că numai El e Dumnezeu. El, Domnul, este credincios Și se va ține, ne-ndoios, De tot ce-a spus prin legământ. Nu-Și va călca al Său cuvânt, Căci îndurare dovedește, Față de cel ce Îl iubește, Cari ne-ncetat a împlinit Ceea ce El a poruncit. Domnul se-ndură de-al său ram, Până în al mielea neam.

Psalmi 31:20

Tu să-i ascunzi, găsești cu cale, La adăpostul Feței Tale, De toți cei care-i prigonesc, De limbile ce clevetesc. Un adăpost ei au găsit, Căci al Tăui cort i-a ocrotit.

Plângerile 3:23

Căci prin bunăvoința Lui, Se înnoiesc toate, dând viață, În fiecare dimineață. Credincioșia Ta e tare, Vădindu-se nespus de mare!”