Psalmi 33:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Căci numai prin Cuvântul Lui – Făcute – cerurile sânt. Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt – Pe ale cerurilor cale – Doar cu suflarea gurii Sale, Necontenit, le sprijinește.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, și toată armata lor – prin suflarea gurii Sale.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Cerul a fost conceput prin Cuvântul lui Iahve; și toate corpurile lui au fost create prin suflarea gurii Sale.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Prin cuvântul Domnului au fost făcute cerurile și prin suflarea gurii lui, toate oștirile lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului și toată oștirea lor prin suflarea gurii sale.

Psalmi 33:6 Referans Kwoze

Evrei 11:3

Iată, doar prin credință, noi Ajungem a pricepe-apoi, Că lumea, că acest pământ, Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, S-au pomenit a fi făcute. Din lucrurile nevăzute, Putem acuma, de a crede, Că s-a făcut tot ce se vede.

2 Petru 3:5

Nu vor să știe, înadins, Că al pământului cuprins – Și cerurile, bunăoară – Scoase au fost, odinioară, Din ape, prin acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.

Iov 33:4

Al Domnului Duh m-a făcut, Și Cel Puternic m-a umplut De viață, cu a Lui suflare.

Psalmi 33:9

Totul e după-a Lui voință: Când poruncește, i-a ființă Ceea ce-a zis – precum Îi place – Căci ce va zice, se va face.

Geneza 2:1

Astfel au fost sfârșite toate, Și la al lor loc așezate.

Geneza 2:7

Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu.

Ioan 20:22

A sfârșit vorba, iar apoi, Peste discipoli, a suflat: „Luați Duh Sfânt!” – i-a îndemnat.

Geneza 1:6

A doua zi, Domnul a zis: „Între al apelor abis, O-ntindere trebuie pus, Spre-a despărți apa de sus, De apele care sunt jos.”

Iov 26:13

Cum norii îi îndepărtează Suflarea-I și înseninează Bolta cerească. Mâna Lui Oprește graba șarpelui Fugar, pe care îl străpunge.

Geneza 6:7

„De pe pământ, am să îl șterg, Pe acest om și am să merg Până la capăt: acum vreau, Din lume, tot ce-am pus, să iau! Iau vite, păsări, târâtoare – Tot ce-am făcut – căci rău îmi pare, De toate câte le-am zidit.” Atunci, pe Noe, l-a zărit.

Romani 1:25

Căci au schimbat, necontenit, Tot adevărul Domnului, Doar în minciuni, și-n locul lui, Oameni-aceștia au sfârșit Că au ajuns de au slujit – Și-n urmă-apoi s-au închinat – Făpturii care a luat, Atuncea, locul Domnului, Adică-al Făcătorului Care pe toate le-a creat Și care-i binecuvântat Acum, în anii care vin Și-n vecii vecilor! Amin.

Psalmi 104:30

Când le trimiți suflare-n dar, Zidite ele vor fi iar. În acest fel, cu a lor viață, Tu înnoiești a lumii față.

Geneza 1:1

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.

Deuteronom 4:19

Vegheați – atâta doar vă cer – Ca nu cumva, privind spre cer Și văzând soare, lună, stele, S-ajungi să te închini la ele Și la oștirea cerului, Căci sunt lucrarea Domnului Și sunt în slujba tuturor – A tuturor popoarelor.

Ieremia 8:2

Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.

Ieremia 10:16

Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”