Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 32:3 - Biblia în versuri 2014

3 Atâta timp cât am tăcut, Să se topească-au început Oasele mele, apăsate De gemetele-mi necurmate.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Când tăceam, mi se uscau oasele și toată ziua gemeam.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Când tăceam, mi se uscau oasele din cauza gemetelor mele permanente.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele și gemeam ziua întreagă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Când tăceam, mi se topeau oasele de geamătul meu toată ziua.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 32:3
26 Referans Kwoze  

Puterile-mi sunt spre pieire, Zdrobit sunt cu desăvârșire.


În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.


Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea.


O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?


Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


Mai fă-mă ca să știu o dată, Ce este-aceea bucurie Sau ce înseamnă veselie, Ca astfel oasele-mi zdrobite Să fie iar, înveselite.


Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.


Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.


Ai milă, căci mă ofilesc Și-mi tremură oasele-n mine. Mă vindecă Tată ceresc, Căci aștept milă de la Tine.


Noaptea, cu frigu-i, mă pătrunde Și-mi smulge oasele. N-am unde Să mă ascund, să nu mă vază; Durerea nu mai încetează.


Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;


Iar după ce s-a împlinit Timpul ce fost-a pentru jale, David găsi, apoi, cu cale, Ca să o cheme la palat. În casa lui, s-a așezat Femeia, și i-a fost soție. Apoi – așa precum se știe – Un fiu, lui David, i-a născut. Ceea ce David a făcut Cu Urie și soața lui, N-a fost pe placul Domnului.


Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.


Oasele-n urmă le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, Ei – șapte zile – au postit.


O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite