Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 3:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar Doamne, Tu ești scutul meu! Tu îmi ești slava, Tu ești Cel Care-mi salți capul, ne-ncetat. La Domnul strig, oriunde sânt;

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Dar Tu, Doamne, ești scutul meu. Tu ești gloria mea, ești Cel Ce îmi ridici capul.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 „Dar Tu, Doamne, ești protecția mea! Tu ești gloria mea; și (doar) Tu îmi ridici capul!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Mulți spun despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!”. Sélah

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Dar Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Dar tu, Doamne, ești scut în jurul meu, slava mea și cel ce înalță capul meu.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 3:3
19 Referans Kwoze  

Vrăjmașul m-a înconjurat, Dar iată că mi s-a-nălțat Capul, acum, deasupra lui. Jertfe, în cortul Domnului, Am să aduc – să-I mulțumesc – Pe cari am să le dăruiesc În glas de trâmbițe. Mereu, Laude-I cânt lui Dumnezeu.


Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.


După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”


Pe Tine Doamne, Te-am făcut Loc de scăpare și-al meu scut. A mea încredere va sta Doar în făgăduința Ta.


Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.


Pe Domnul se va-ntemeia Sprijinul meu și slava mea. În El e stânca cea pe care Puterea mea, temelii, are, Precum și locu-n care eu Găsesc un adăpost, mereu.


Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.


Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


El bea din apa râului, Când e în timpul mersului Și de aceea, ne-ncetat, Al Său cap Și L-a înălțat.


Vă spun acum dar, ca să știți, Că este-un om care-i iubit Și e ales de Dumnezeu. Atunci când strig, sunt auzit De al meu Domn ceresc, mereu.


Iar slava Lui o-mpodobea. Lumina-n juru-i răspândită, Putea a fi asemuită Cu piatra scumpă, străvezie, Care, iaspis, părea să fie.


Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”


Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”


După trei zile – ieși-vei, Din temniță. Din nou, fi-vei Paharnic. Deci, în slujba ta, Ai să fii pus. Vei căpăta Locul avut. Stăpânul tău Își va primi, paharul său, Din mâna ta, ca mai ‘nainte.


Făcuți vor fi neprihăniți În Domnul dar – și proslăviți Vor fi de-asemenea, în El – Cei ce-s urmași din Israel.”


Treizeci și șapte, s-au vădit Anii, de când a fost robit Cel care fost-a împărat, În Iuda, Ioiachin, chemat. Anu-ncepuse să apună: Venise-a doisprezecea lună. Și douăzeci și șapte zile Zburară, din ale ei file. Ziua aceea începea, Iar luna se apropia De încheiere, când cel care Era, în Babilon, mai mare, De Ioiachin, și-a amintit. Ăst împărat era numit Drept Evil-Merodac, și-avea Un an, de când împărățea. Atunci, la temniță, s-a dus, La Ioiachin, și l-a adus La el acasă, la palat.


Să nu vă facă el, apoi, În Domnul, să vă-ncredeți voi, Zicând: „Domnul ne ocrotește. Domnul, mereu, ne izbăvește. Cetatea nu va fi lăsată Asirienilor, vreodată.”


La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Veți avea vie și smochini, Ulei și miere și măslini. Acolo, voi o să trăiți, Mereu, și nu o să muriți. Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia înșelați, Căci doar vă amăgește când O să îl auziți zicând: „Al nostru Domn ne ocrotește! Domnul, mereu, ne izbăvește!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite