Psalmi 27:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său și mă va înălța pe o stâncă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ El mă va ascunde în coliba Sa în acea zi rea; mă va proteja în locul secret al cortului Său și mă va ridica (să stau la adăpost) pe o stâncă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ El mă va ascunde în adăpostul lui în ziua cea rea, mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său, mă va ridica pe o stâncă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o stâncă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Căci el mă va ascunde în coliba sa în ziua necazului; el mă va ascunde în ascunzătoarea cortului său; el mă va înălța pe stâncă.

Psalmi 27:5 Referans Kwoze

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Psalmi 31:20

Tu să-i ascunzi, găsești cu cale, La adăpostul Feței Tale, De toți cei care-i prigonesc, De limbile ce clevetesc. Un adăpost ei au găsit, Căci al Tăui cort i-a ocrotit.

Psalmi 138:7

În strâmtorare când sunt eu, Mă-nviorează Dumnezeu. Tu Îți întinzi mâna spre cei Cari se vădesc dușmani ai mei, Iar dreapta Ta mă întărește Și mântuire-mi dăruiește.

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Psalmi 119:114

Pe Tine Doamne, Te-am făcut Loc de scăpare și-al meu scut. A mea încredere va sta Doar în făgăduința Ta.

Psalmi 50:15

Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!

Psalmi 40:2

Și din mocirlă-apoi m-a scos, Din hăul cel întunecos Al gropii fără fund în care Pieirea doar, sălaș, își are. Pe stâncă-n urmă, m-a suit Și pașii mi i-a întărit.

Coloseni 3:3

Căci voi, cu toții, ați murit, Iar viața voastră – negreșit – Ascunsă-i, cu Hristos, mereu, În Tatăl nostru – Dumnezeu.

Psalmi 17:8

Ca pe a ochilor lumină, Păzește-mă și fă să vină Asupră-mi ocrotirea Ta, Căci adăpost îmi voi căta La umbra aripilor Tale,

Psalmi 46:1

Sprijin și adăpost, mereu, Ne este-al nostru Dumnezeu, Căci ajutor e pentru noi, Ce nu lipsește în nevoi.

Isaia 26:20

„Du-te popor al meu. Vei sta, Ascuns în odăița ta. Încuie ușa după tine, Câteva clipe, cât va ține Mânia cea înfricoșată!

Psalmi 91:15

Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc

Psalmi 57:1

Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Psalmi 61:2

Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!

Psalmi 18:33

Picioarele-mi, de Domnul meu, Făcute-s spre a fi, mereu, Precum cerboaicele le au. Pe înălțimi sunt pus să stau.

Psalmi 83:3

Toți, împreună, și urzesc Planuri pline de vicleșug, Pe-al Tău popor să-l prindă-n jug. Ei – împotriva celor care Îi ocrotești fără-ncetare – Se-adună și se sfătuiesc Și-n felu-acesta glăsuiesc:

Psalmi 77:2

Când în necaz mă aflu eu, Iute mă-ndrept spre Domnul meu. Întinse, mâinile mi-au stat, Întreaga noapte, ne-ncetat. Sufletul meu, plin de durere, Nu mai vrea nici o mângâiere.

Isaia 26:16

Doamne, ei toți Te-au căutat Când în strâmtoare s-au aflat. Atuncea când i-ai pedepsit, Cu rugi, la Tine, au venit.

Psalmi 10:1

Doamne, de ce Te-ai depărtat? De ce Te-ascunzi neîncetat, Atunci când valuri de necaz Întunecă al meu obraz?

Matei 23:37

„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,

2 Cronici 22:12

Fata și cu Ioas, apoi, Au trebuit ca amândoi, În Casa Domnului să stea, Ascunși pentru că stăpânea Atalia peste popor. Ei, în ascunzătoarea lor, Au stat un timp îndelungat, Ce șase ani a numărat.

Psalmi 31:21

Să fie binecuvântat Domnul, căci El a arătat – Față de mine – îndurare: Parcă într-o cetate tare, Eu aș fi fost adăpostit.

Psalmi 40:3

În gura mea a așezat Un cântec nou și am cântat Spre lauda lui Dumnezeu. Mulți au văzut ce făceam eu Și-atunci, de Domnul, s-au temut Și-n El apoi, s-au încrezut.

Psalmi 61:3

Tu îmi ești adăpost mereu, Turn de scăpare-n ceasul greu, Când de vrăjmași sunt încolțit.