Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 27:4 - Biblia în versuri 2014

4 Un lucru-I cer lui Dumnezeu, Pe care mi-l doresc fierbinte: Aș vrea – de-acuma înainte – Pe lume cât am să trăiesc, În Casa Lui să locuiesc, Și frumusețea Domnului Să o privesc. În Templul Lui, Necontenit vreau să veghez, De el ca să mă minunez.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Un singur lucru am cerut de la Domnul și-l caut cu insistență: să locuiesc în Casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea Domnului și să-L caut în Templul Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Cer de la Iahve un singur lucru; și insist să îl am. Doresc să locuiesc în casa Lui în toate zilele vieții mele – ca să privesc frumusețea lui Iahve și să Îl caut în templul Lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Un lucru cer de la Domnul și pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea Domnului și să vizitez sanctuarul său.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Un lucru am cerut Domnului, acesta îl voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să văd frumusețea Domnului și să întreb în templul său.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 27:4
30 Referans Kwoze  

Locașul Casei Tale, eu, Știi bine, că-l iubesc mereu, Precum iubesc locul în care Se află slava Ta cea mare.


De fericire și-ndurare Sunt însoțit, fără-ncetare, În toate zilele ce-mi sânt Lăsate pe acest pământ. În toate zilele pe care, Pe lume, viața mea le are, În Casa Domnului, mereu, Voi fi și locui-voi eu.


Ferice celui ce-i ales, Care de Tine-a fost cules Să umble înaintea Ta Și-n ale Tale curți va sta! Noi – de sfințenia cea pe care Doar Templul Tău cel sfânt o are, De binecuvântarea-aflată În Casa Ta cea minunată – O să ne săturăm, mereu.


Fericiți, cei ce se vădesc Că-n a Ta Casă locuiesc, Pentru că ei – precum socot – Ca să Te laude, mai pot.


O zi, cu Tine, se vădește Că mult mai mult ea prețuiește, Decât o mie, rânduite În altă parte-a fi trăite. În pragul Casei cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Aș vrea, mereu, să locuiesc, Decât să mă adăpostesc În corturi bine pregătite, De răutăți doar locuite!


Numai un lucru trebuiește, Căci doar acela folosește” – A zis Iisus – „partea cea bună, Iată, Maria și-o adună. Aceasta, nu-i va fi luată, De către nimeni, niciodată!”


Inima-n piept îmi tresălta Și mă-ndemna din partea Ta: „Caută Fața Mea, mereu!”, Și Fața Ta o caut eu!


Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.


Atuncea, o să Mă găsiți, Dacă din inimi o să știți Ca să Mă căutați mereu.


Nu cred că, mâinile, mi-am pus, Pe El și că L-am apucat, Dar fac un lucru, ne-ncetat, Uitând de tot ce-ar rămânea, Pe al meu drum, în urma mea: Caut, mereu, să iau aminte, La ce se află, înainte.


Fără credință, niciodat’, Nimeni, plăcut, Lui, n-o să-I fie. Cine se-apropie, să știe, Că trebuie-a crede mereu, Că El este, că Dumnezeu Îl răsplătește pe cel care Îl caută, fără-ncetare.


Fie, asupra tuturor, Bunăvoința cea pe care Al nostru Dumnezeu o are! Să întărești necontenit Ceea ce noi am săvârșit. Da, să-ntărești – cum am cerut – Lucrările ce le-au făcut Mâinile noastre pieritoare, Cu multă trudă și răbdare!


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.


Spre Domnul Dumnezeul meu, Fața – atunci – mi-am întors eu. Cu rugăciuni L-am căutat Și cereri multe-am înălțat. Rugile mi le-am însoțit Cu posturi multe, negreșit. Numai în sac m-am îmbrăcat Și în cenușă m-am culcat.


Iată că Domnul strălucește Chiar din Sion, cari se vădește Desăvârșita întrupare A frumuseții ce o are.


Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus, Voind – în ăst fel – a le spune, Că trebuie, în rugăciune – De vrei ca să fii ascultat – Să stăruiești, neîncetat, Să nu te lași, ci, tot mereu, Să-I înalți rugi, lui Dumnezeu.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Iisus răspunse: „Să nu stați, Ci vă grăbiți, ca să intrați, Pe ușa strâmtă! Mulți vor vrea, Să intre, dar, nu vor putea.


Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”


Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”


David, în fața Domnului, Merse, să ceară sfatul Lui: „Ce să fac, oare? Să pornesc, Pe-Amaleciți, să-i urmăresc? Pot oare, ca să plec acum? Am să-i ajung, oare, pe drum?” Domnul a zis: „Poți să pornești Și poți ca să îi urmărești. Îi vei ajunge, negreșit, Și totul fi-va izbăvit.”


Ahimelec L-a întrebat Pe Domnul, pentru el, de-ndat’. Apoi, merinde-a pregătit Și-o sabie i-a dăruit – Chiar sabia unui oștean Care fusese Filistean. Tu-l știi pe-acela – negreșit – Căci, Goliat, el s-a numit.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite