Psalmi 27:2 - Biblia în versuri 2014

² Dacă cei răi, în contra mea Înaintează, căci ar vrea Să îmi mănânce carnea, ei – Tocmai prigonitorii mei, Acei care mă dușmănesc – Se clatină, se prăbușesc.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Când se apropie răufăcătorii de mine ca să-mi devoreze carnea, tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei, se împiedică și cad.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Atunci când se apropie de mine oamenii răi care vor să îmi devoreze carnea, tocmai ei – exploatatorii și dușmanii mei – se împiedică și cad.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Când se apropie de mine răufăcătorii, ca să-mi sfâșie trupul, aceștia, asupritorii și dușmanii mei, se poticnesc și cad.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei – se clatină și cad.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Când au venit peste mine făcătorii de rele ca să‐mi mănânce carnea, apăsătorii mei și potrivnicii mei, ei s‐au poticnit și au căzut.

Psalmi 27:2 Referans Kwoze

Isaia 8:15

Mulți se vor poticni de Ea; Se vor sfărma, când vor cădea Și-apoi în laț, toți acei inși Ajunge-vor să fie prinși.”

Psalmi 118:12

Ca niște roiuri de albine, Se repeziră peste mine, Dar ca un foc de spini se-arată Care se stinge de îndată.

Psalmi 14:4

„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”

Psalmi 9:3

Căci iată, toți vrăjmașii mei Dau înapoi, pentru că ei Se clatină – nu pot a sta – Ci pier cu toți, în fața Ta.

Psalmi 3:7

Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.

Iov 19:22

Dacă la mine ați venit, De ce mă urmăriți și voi, Ca Dumnezeu? De ce, apoi, Pe rând veniți să mă mustrați? De carnea-mi, nu vă săturați?

Psalmi 22:16

Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,

Psalmi 18:4

Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire,

Iov 31:31

Dacă din toți care suntem În al meu cort, nimeni n-a spus „Unde e cel care s-a dus Fără să se fi săturat, Din carnea lui?”, de s-a-ntâmplat

Psalmi 53:4

„Și-au pierdut mințile ei care Au săvârșit fără-ncetare Nelegiuiri, mâncând mereu – Ca pâinea – pe poporul Meu Și nu cată – în orice vreme – Pe Dumnezeu ca să Îl cheme?”