Psalmi 22:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor și sunt desconsiderat de popor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ către tine au strigat și au fost mântuiți, în tine au nădăjduit și n-au fost făcuți de rușine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Dar eu sunt un vierme și nu un om; ocara oamenilor și disprețuitul poporului.

Psalmi 22:6 Referans Kwoze

Isaia 53:3

De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.

Iov 25:6

Atuncea, mai puțin cu-atât Omul – biet vierme amărât – Cu al său fiu – tot muritor Și-asemeni lui, un viermișor – Curat nu are ca să fie, Azi, sau în vremea ce-o să vie!”

Isaia 49:7

Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”

Isaia 41:14

N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Evrei 13:12

Și cu Iisus a fost la fel. Cu al Său sânge, a vrut El, Norodul, ca să îl sfințească, Și a ieșit să pătimească, În urmă, dincolo de poartă, Spre a schimba a lumii soartă.

Matei 11:19

Ioan. Acuma, a venit Al omului Fiu. N-a postit, Ci a mâncat și a băut. De-aceea, voi, când l-ați văzut, Ați spus că „Este-un băutor De vinuri și un mâncător, Prieten al vameșilor, Precum și-al păcătoșilor.” Totuși, înțelepciune-a fost Îndreptățită-n al ei rost.”

Psalmi 31:11

Din pricina vrăjmașilor, Sunt de ocara tuturor. Pentru vecini, ocară-s eu Și groază doar – în jurul meu – Printre prieteni, răspândesc. Cei ce mă văd, mă ocolesc În grabă mare, căci oricine – Pe uliță – fuge de mine.

Revelația 15:3

Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine

Ioan 7:15

Iudeii, toți, se minunau: „Cum poate-Acest om”, se-ntrebau, „Să fie-atât de învățat, Când, nici o școală, n-a urmat?!”

Plângerile 3:30

Să-și dea, celui ce îl lovește, Obrazul și să cate iară, Ca să se sature de-ocară,

Ioan 8:48

Iudei-au spus: „N-am zis noi bine, Că ești Samaritean și-n Tine

Ioan 7:20

Norodul I-a răspuns: „Ai drac, Căci oamenii, nimic, nu-Ți fac. Cum poți, atuncea, să spui oare, Că cineva vrea să Te-omoare?”

Matei 12:24

Mulți Farisei, la rândul lor, Au spus: „Omul Acesta poate, Cu Belzebul, dracii, a-i scoate – Desigur, doar cu domnul lor!” Atuncea, Fariseilor,

Psalmi 88:8

Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.

Psalmi 31:1

Doamne, mereu mă-ncred în Tine, Să nu ajung dat de rușine. Mă izbăvește – Domnul meu – După dreptatea Ta, cer eu!

2 Cronici 14:11

Pe Dumnezeu, el L-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Numai Tu Doamne, ești Cel care Dai ajutor, la fiecare: Și pe cel slab îl întărești Și pe cel tare-l sprijinești. Doamne, pentru al meu popor, Vino, acum, în ajutor! Pe Tine, noi ne sprijinim Și în al Tău Nume, venim, Să înfruntăm o oaste care, Iată, este în număr mare. Doamne, știi bine că, mereu, Tu ești al nostru Dumnezeu! Nu lăsa omul să-ndrăznească, În contra Ta, să biruiască!”

Psalmi 25:3

Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.

Psalmi 41:5

Vrăjmașii mei, nerăbdători, M-au întrebat: „Când ai să mori? Sfârșească-ți-se zilele, Ca să îți piară numele!”