23 Cei ce se tem de Dumnezeu Să-L laude, neîncetat! Cei cari din Iacov v-ați săltat, Necontenit slavă să-I dați! În față-I, vă cutremurați, Semințe-ale lui Israel,
Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”
Cel care, mulțumire, știe – Drept jertfă – să-Mi aducă Mie, Acela doar Mă proslăvește. Doar omul care își păzește Cărarea, parte va avea Să vadă mântuirea Mea.”
Păstori-apoi au revenit La turma lor, slăvind mereu Și lăudând pe Dumnezeu, Pentru-nștiințarea ce-o primiră Și pentru faptul că găsiră Totul, așa cum le vestise Îngerul, care le vorbise.
El împlinește, răbdător, Toate dorințele celor Care vădesc – de bună seamă – Că știu, de El, să aibă teamă. Domnul aude glasul lor Și le dă, grabnic, ajutor.
Neprețuita bucurie, Pe care Tu, mereu, o dai, Aleșilor pe care-i ai. Arată-mi fericirea lor, Lăsată pentru-al Tău popor, Să pot a mă mândri și eu, Cu moștenirea Ta, mereu!
Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Pe Domnul am să-L laud eu, Din toată inima, mereu, În adunări, cu toți cei care Neprihăniți sunt, în purtare.