Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 22:14 - Biblia în versuri 2014

14 Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s-a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Sunt turnat ca apa; și toate oasele mi se despart. Mi se topește inima ca ceara în interiorul meu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 și cască spre mine gura lor ca leul care sfâșie și rage.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Sunt vărsat ca apa și mi‐au ieșit toate oasele din încheieturi; inima mea este ca ceara, s‐a topit în măruntaiele mele.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 22:14
15 Referans Kwoze  

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.


Viața mi-e plină de durere Și-ncet, încet, începe-a piere, Iar în suspine, anii mei Se sting și se sfârșesc și ei. Puterile mi se sleiesc, Iar oasele îmi putrezesc, Căci făr’delegea mea cea mare Mă macină fără-ncetare.


În inimă, El m-a tăiat Și groaza Lui m-a-nspăimântat,


Treizeci și șase de bărbați Au fost uciși când au fugit. Oastea din Ai i-a urmărit Și-n văi la Șebarim, i-a-mpins. O teamă mare a cuprins Poporu-atunci și fiecare, În pieptu-i, a simțit că are O inimă înspăimântată, Moale, cum apa se arată.


E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!


Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.


Cum este fumul dus de vânt, Tu-i risipești pe cei ce-Ți sânt Vrăjmași. Cum se topește-n foc Ceara, pier și cei răi, pe loc, Din fața Domnului. Dar cei


Iar oasele, dacă aș vrea Să mi le număr, aș putea. Curioși ei însă mă privesc, Căci ne-ncetat doar mă pândesc.


Acum, mi-e sufletul secat. Ziua durerii m-a luat.


Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.


Că sufletu-Mi e obosit… De întristare e lovit… Abia poate să o mai poarte, Căci întristarea e de moarte. Rămâneți să vegheați, cu Mine, Și poate-am să Mă simt mai bine.”


Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,


În contra mea ei sunt porniți Și-acum – iată-i – au cutezat, În gura mare, de-au strigat „Ha! Ha! Ha! Ha! S-a împlinit Tot ceea ce noi ne-am dorit!”


Ai noști’ vrăjmași se semețesc Și împotrivă-ne vorbesc.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite