Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 19:9 - Biblia în versuri 2014

9 Frica de Domnul e curată Și pe vecie-i așezată, Iar judecățile pe care Al nostru Dumnezeu le are, Adevărate s-au vădit, Căci drepte sunt, necontenit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Teama de Domnul este curată; ea rămâne pe vecie. Judecățile Domnului sunt adevărate; toate sunt drepte.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Frica de Iahve este curată și nu are sfârșit. Deciziile lui Iahve sunt corecte și coerente. Ele se susțin (și se completează) una pe cealaltă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Frica de Domnul este curată și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Frica de Domnul este curată, ea rămâne în veac. Judecățile Domnului sunt adevărate, ele sunt toate drepte.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 19:9
36 Referans Kwoze  

De Domnul, să vă temeți voi, Slujindu-L cu credincioșie – În vremea care o să vie – Din toată inima. Astfel, O să vedeți ce poate El Și ce putere – bunăoară – În fața voastră, desfășoară.


Dreptatea Ta s-a arătat A fi eternă. Legea Ta, Numai pe adevăr, va sta.


Ferice dar, oamenilor Neprihăniți în calea lor, Oameni ce țin Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are!


Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine


Domnul va binecuvânta Pe cei care vor arăta Precum că teamă au de El. Va binecuvânta, la fel, Și pe cei mici și pe cei cari Se dovedesc a fi mai mari.


Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.


De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.


Și cine-i neamu-acela care, Legi drepte și porunci, mai are, Așa precum e legea noastră, Pe care-o pun în fața voastră?


A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


În urmă, eu am auzit, Altarul, cum a glăsuit: „Da Doamne, Tu cari ești, mereu, Atotputernic Dumnezeu, Doar cu dreptate-ai judecat Și am văzut, încă odat’, Că judecăți adevărate Faci Doamne, și sunt minunate.


Noi știm dar, despre Dumnezeu, Că judecata Lui, mereu, Față de cei ce-au îndrăznit Așa ceva de-au săvârșit, E potrivită, ne-ncetat, Cu adevărul arătat.


De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta.


Iată că jur – și tot mereu Voi ține jurământul meu – Că legile de Tine date Le voi păzi, cu scumpătate.


Când legile dreptății Tale Am să le-nvăț, pe a mea cale, Îmi va fi inima gătită, Curată și neprihănită, Ca laude să-Ți aduc eu.


Asemeni munților pe care Al nostru Dumnezeu îi are, A Ta dreptate se arată; Iar a Ta dreaptă judecată Doar cu Adâncu-acela mare Își mai găsește-asemănare. Sprijin al oamenilor ești Și numai Tu Te dovedești Că vii mereu în ajutor Și lumii dobitoacelor!


Multa nelegiuire care Cei răi o fac, fără-ncetare, Inimii mele ghes i-a dat Și-n acest fel a cuvântat: „Omul cel rău, sub ochii lui, Nu are frica Domnului.”


Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.


Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.


„Vei duce-ntregului popor, Aceste legi, cari le dau lor.


„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”


Privește bunătatea Lui, Precum și-asprimea Domnului: Asprime care s-a văzut Față de cei ce au căzut, Și bunătate, pentru tine – Dacă în ea te vei menține. Altminteri, fii încredințat Că o să fii, și tu, tăiat.


„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Lui Iacov, i-a descoperit Cuvântul Său. A dăruit Legi și porunci, lui Israel.


Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.


În miez de noapte mă trezesc Și laude Îți dăruiesc, Căci ai lucrat după dreptate, În pricinile judecate.


Doamne, Te rog, îndepărtează Ocara ce mă-nfiorează! Căci judecata Ta se-arată, De bunătate, încărcată.


Tu, Doamne doar, ai să păzești Neamul acesta, pe vecie. Spre el, mereu, ai să privești, Ca ocrotit, astfel, să fie.


Învățătura Ta să-mi fie Drept moștenire, pe vecie. Cu bucurie, umple ea, Neîncetat, inima mea.


Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite