Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 19:8 - Biblia în versuri 2014

8 Orânduirile pe care Al nostru Dumnezeu le are, Fără prihană se vădesc Și inima o-nvăluiesc. Poruncile Domnului Sfânt, Necontenit, curate sânt, Iar celor care le urmează, Mereu, ochii le luminează.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Reglementările Domnului sunt drepte; ele îmi bucură inima. Porunca Domnului este curată; ea luminează ochii.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Legile lui Iahve sunt corecte. Ele îmi bucură inima. Porunca lui Iahve este curată. Ea oferă lumină ochilor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Legea Domnului este desăvârșită, înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată, îl face înțelept pe cel neștiutor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Așezămintele Domnului sunt drepte: ele înveselesc inima. Porunca Domnului este curată: ea luminează ochii.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 19:8
44 Referans Kwoze  

Curat e-al Domnului cuvânt, Precum argintul lămurit Doar în cuptoare de pământ, Și-n șapte rânduri curățit.


Drept candelă pentru picioare, Lumină călăuzitoare, Pe calea mea de pe pământ, Se dovedește-al Tău Cuvânt.


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Orice cuvânt al Domnului, E încercat, în lucrul Lui. El este scut, pentru acel Care se va încrede-n El.


De-aceea, drepte Îți găsesc Poruncile și mă feresc, Mereu, de a minciunii cale.


Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință.


De n-ar fi fost Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Viața mi-ar fi ajuns să fie Cuprinsă de ticăloșie Și-n ea, apoi, aș fi pierit.


Doamne, eu Te mai rog apoi, Să priveghezi inima mea Ca ne-mpărțită a fi ea În ceea ce-ai orânduit, Căci nu vreau ca, nesocotit, Să ajung eu și, de rușine, Să fiu făcut, de orișicine!


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu.


Eu am murit – se înțelege – Față de ea, și-acum, mereu, Trăiesc doar pentru Dumnezeu.


Nimeni nu este socotit, ‘Naintea Lui, neprihănit, Prin fapta Legii, căci, prin ea, Doar să ajungă, va putea, La o cunoaștere deplină, Despre păcat și despre vină.”


„Deci, ce vom zice? Nu cumva, Legea aceasta e ceva, Ce se vădește păcătos? Nu! Nicidecum! Căci, ne-ndoios, Întreg păcatul – se-nțelege – L-am cunoscut numai prin Lege. De pildă, iată, am văzut Precum că nu aș fi știut Ce-i pofta, până nu fusese Legea cari, tot mereu, spusese „Să nu poftești!”. Vedeți dar voi,


Cu-al Tău Cuvânt și Îl urmez, Păzind orânduirea dată, Care de Tine-a fost lăsată.


Urmez a Ta învățătură Și-s bucuros, peste măsură, De parcă eu aș fi cel care, Toate comorile le are În stăpânire. Mă gândesc


Așez dar, Duhul Meu în voi, Ca să puteți urma apoi, Poruncile pe care Eu Le-am dat spre-a le păzi mereu Și să-mpliniți legile Mele, Așa cum au fost date ele.


Buzele mele să-Ți vestească Lauda! Să Te preamărească, Căci Tu mă-nveți, pe a mea cale, Orânduirea Legii Tale!


Sunt în necaz și-n strâmtorare, Dar Legea Ta mi-e desfătare.


Cuvântul Tău S-a arătat Că dă lumină și dreptate, La cei lipsiți de răutate.


Legea și cu dreptatea, eu Caut să le păzesc mereu. Pradă asupritorilor, Să nu-l lași pe-al tău slujitor!


Doamne – necontenit – doresc, Porunca să Ți-o împlinesc! După neprihănirea care O ceri Tu, de la fiecare, Voiesc să fie viața mea!


Să fii dar, binecuvântat, Numai Tu Doamne, ne-ncetat! Învață-mă, pe a mea cale, Legea orânduirii Tale!


Dar pentru ceea ce primea, Mereu, poporul trebuia Să țină Legea Domnului, Păzind apoi, porunca Lui. Pe Dumnezeu, să căutați Necontenit, să-L lăudați!


Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.


Răspunde-mi Doamne, de îndat’, Căci tu ești Dumnezeul meu! Lumină să le dai, mereu, Ochilor mei – veghează-mi sorții – Să nu mă prindă somnul morții,


Doar când au treabă vin; iar eu Judec în pricinile lor. De cunoscut, fac tuturor, Poruncile lui Dumnezeu Și ale Sale legi, mereu.”


Pentru Avram. El a-mplinit Tot ceea ce i-am poruncit. În toate, el M-a ascultat Și a păzit tot ce i-am dat.”


Atuncea, Legea se vădește, Cumva, că se împotrivește, Făgăduințelor știute Că sunt, de Dumnezeu, făcute? Nu, nicidecum! De-ar fi fost dată O Lege, prin cari, căpătată Ar fi fost viața, se-nțelege, Precum că tot aceeași Lege Ar fi adus neprihănire Atunci, pentru întreaga fire.


Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?


Orânduirile făcute De Tine doar, îmi sunt plăcute, Căci ele îmi prilejuiesc Cântările ce le gătesc În casa pribegiei mele.


Învățăturile pe care Tu mi le-ai dat sunt desfătare – Întotdeauna – pentru mine Și-ai mei sfătuitori de bine.


Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate.


Întreg poporul a plecat De a băut și a mâncat. Apoi, trimis-au câteun pic, Celor ce nu aveau nimic, Căci înțeles-au – negreșit – Cuvântul ce s-a tâlcuit.


Atunci, vă veți bucura voi, De fii și fiice însoțiți, De cei ce sunt – de neam – Leviți, De robii care vă slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu voi alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi atunci, pe-al vost pământ, Și de cei care străini sânt.


În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.


Păziți tot ce v-a poruncit, Tot ceea ce a rânduit. Faceți așa precum v-a zis Și cum, în carte, este scris. Iar, de alți dumnezei – cumva – Să nu se teamă cineva!


Iar mărturiile ce-s date, De Tine, sunt adevărate. Sfințenia este pe-a Ta cale Și e podoaba Casei Tale, De-acum și până-n veșnicie, Atât cât vremi au să mai fie.


Lucrarea Lui – precum se știe – Dreptate-i și credincioșie. Poruncile de El lăsate, Cu toate sunt adevărate,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite