Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 19:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Cine-și cunoaște toate greșelile? Iartă-mi greșelile de care nu sunt conștient!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Cine își cunoaște greșelile făcute fără să știe că a greșit? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Slujitorul tău este instruit prin ele; pentru cel care le păzește, răsplata este mare.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Cine își cunoaște greșelile din neștiință? Curățește‐mă de cele ascunse.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 19:12
19 Referans Kwoze  

Nelegiuirile făcute, În fața Ta, sunt cunoscute. Păcatele noastre, ascunse, De-a Ta lumină sunt pătrunse.


Nimica, eu nu v-am cerut. Acum – când starea, mi-ați văzut – Vă rog ca să mă învățați: Vorbiți, căci fi-veți ascultați! Doresc să înțeleg apoi, Cu ce-am greșit? Spuneți-mi voi! Cu ce-am păcătuit eu, oare?


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


Doar relele mă împresoară, Pedepsele mă înconjoară Căci m-a ajuns și m-a lovit Păcatul ce l-am săvârșit. Multe sunt ele – de socot – Și să le sufăr, nu mai pot. Ele mai multe s-au vădit, Decât e părul răsărit Pe al meu cap. Ele îndoaie Inima mea și o înmoaie.


Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.


Mă spală, cu desăvârșire, De orișice nelegiuire Și curățește-mă, mereu, De tot păcatul meu cel greu!


Nelegiuiri ne-au copleșit, Dar Tu, iertări, ne-ai dăruit.


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Vino pe munte, înapoi. Acolo, să M-aștepți pe Mine. Eu pregăti-voi, pentru tine – Pe tablele de piatră-nscris – Cuvintele pe cari le-am zis. Astfel, cu tine, vei avea Poruncile și Legea Mea. Ai să le dai poporului, Pentru învățătura lui.”


O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!


Luați dar, seama! Negreșit, Să faceți tot ce-a poruncit Al vostru Dumnezeu, acum. Nu vă abateți, nicidecum, Din drumul Său, spre dreapta lui, Ori către stânga drumului.


Cel care a nesocotit Cuvântul ce a fost rostit De Dumnezeu, piere devreme; Însă acel care se teme De ceea ce a poruncit Domnul, acela-i răsplătit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite