Psalmi 18:42 - Biblia în versuri 2014

⁴² Eu îi pisez atât de tare, Încât ajung ca praful care Este purtat pe-aripi de vânt. Îi calc sub tălpi, încât pământ Au să ajungă ei apoi, Ca și al uliței noroi.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴² Îi pisez la fel de mărunt ca praful suflat de vânt; îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴² Îi pisez, făcându-i ca praful din bătaia vântului. Îi calc la fel cum procedez cu noroiul de pe drumuri.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴² Au strigat, dar nu era [nimeni] ca să-i salveze, [au strigat] către Domnul, dar nu le-a răspuns.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴² Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴² Și i‐am tocat ca pulberea înaintea vântului, i‐am vărsat ca noroiul de pe ulițe.

Psalmi 18:42 Referans Kwoze

Zaharia 10:5

Asemenea vitejilor Care zdrobesc sub pașii lor Noroiu-n ulițe aflat, Vor fi cu toți, căci ne-ncetat, Domnul cu ei are să fie Și-i va-nsoți în bătălie. Toți călăreții încercați Au să rămână rușinați.

Isaia 10:6

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.

2 Regi 13:7

Din tot poporul cari scăpase De Sirieni, Domnu-i lăsase Doar zece mii de pedestrași Lui Ioahaz, iar călărași, Numai cincizeci. De-asemenea, Puține care, el avea: De toate, zece au fost ele. Restul oștirilor acele Pe care Israel le-avuse, De Sirieni au fost distruse.

Maleahi 4:3

Sub ale voastre tălpi, apoi, Pe cei răi îi veți strivi voi, În ziua ‘ceea rânduită Care de Mine-i pregătită” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Isaia 41:2

Cine-i Cel cari S-a îndreptat Spre răsărit și l-a săltat Pe cel pe care l-a găsit Precum că este potrivit Să calce-n urma Domnului Și în neprihănirea Lui? Cine-i supune împărați, Peste popoare așezați, Și neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ? Cine le sfarmă sabia, Iar arcu-l face-asemenea Cu pleava care-i spulberată, Atunci când e de vânt luată?

Isaia 25:10

Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.

Psalmi 50:22

Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.

Iov 27:9

Ascultă oare Dumnezeu, Strigătul lui, în ceasul greu, Când îl încearcă strâmtorarea?

Proverbe 1:28

Atuncea doar, în gura mare Mă vor chema – nu voi răspunde! Mă vor căta – mă voi ascunde De fața lor, în acea zi Și nimeni nu mă va găsi,