Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 18:4 - Biblia în versuri 2014

4 Când moartea mă înconjura Cu legături și mă-ngrozea Cu râurile de pierire,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Mă înfășuraseră legăturile morții și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Mă înfășuraseră legăturile morții, mă atacaseră torenții distrugerii din toate părțile.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă, și sunt eliberat de dușmanii mei.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii;

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 M‐au înconjurat legăturile morții și m‐au înspăimântat șuvoaiele lui Belial,

Gade chapit la Kopi




Psalmi 18:4
18 Referans Kwoze  

Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.


Ba mai mult, încă, am crezut Că este timpul să murim. Pentru că trebuia să știm, Încredere, s-avem apoi, În Dumnezeu, și nu în noi, Căci El are, în mână, sorții Și poate să-nvieze morții.


Pe când Iisus, încă, vorbea, Iuda, de ei, se-apropia – De gloată însoțit – să-L lege. Armați cu săbii și ciomege, Gloata aceea de strânsură – Toată acea adunătură – Trimisă-a fost, după Iisus, De preoții cei mai de sus Și de bătrânii lor, din sfat.


Apa – atunci – ne-ar fi-necat, Căci râurile, în șuvoi, Se repeziră peste noi.


Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,


La vorba lor, pe loc, s-a pus Toată cetatea, în mișcare. S-a strâns norodul, după care, Pavel fu scos, din Templu-afară, Iar ușile le încuiară.


Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.


Toți oamenii sunt năpădiți De spaime și sunt chinuiți De mari dureri. Spasmele lor Sunt ca ale femeilor, La naștere. Încremenesc, Unii la alții când privesc, Iar fața li se înroșește Și precum focul se vădește.


Când împăratul și-a sfârșit Vorbirea, el s-a învoit Cu-al său popor, de a luat Pe câțiva cântăreți, de-ndat’ – Împodobiți cu haine sfinte – Pentru a merge înainte, În fața oștilor, cântând Și laudă Domnului dând. În frunte, ei s-au așezat Și-n felu-acesta au cântat: „Laudă Domnului, să-I dați! Necontenit să-L lăudați, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!”


În clipa când s-au înălțat Cântările ce le-au cântat, Îndată Dumnezeu a pus O pândă, care-apoi s-a dus În contra Amoniților, În contra Moabiților Și-n contra celor ce plecară De la Seir de atacară Țara lui Iuada. Negreșit, Dușmanul fost-a nimicit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite