Psalmi 18:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Iahve a tunat din cer; Cel Foarte Înalt a făcut ca vocea Lui să fie auzită, răspândind grindină și cărbuni aprinși!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ În fața strălucirii chipului său, s-au împrăștiat norii lui, grindina și cărbunii de foc.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și Domnul a tunat în ceruri și Cel Preaînalt a făcut să‐i răsune glasul: grindină și cărbuni de foc.

Psalmi 18:13 Referans Kwoze

Psalmi 104:7

Tu, însă, ai amenințat Apa care s-a-nspăimântat. De al Tău tunet s-a-ngrozit Și-n mare grabă a fugit,

1 Samuel 7:10

Tocmai atunci când Samuel Aducea jertfă mielu-acel, Oastea de Filisteni venea Și de popor se-apropia, Cu gând de-a-ncepe lupta-n dat’. Domnul, din ceruri, a tunat Și mare vuiet s-a făcut. Când Filistenii au văzut Lucrul acesta, au fugit Speriați, căci ei s-au îngrozit, Fiind bătuți, în acest fel, De oștile lui Israel.

Psalmi 140:10

Cărbuni aprinși să-i pârjolească Și focul să îi nimicească! Fie-n adâncuri ca să pice Și-apoi să nu se mai ridice!

Revelația 19:6

Am auzit un alt glas, cari Vuiet părea, de ape mari, Sau tunetul dezlănțuit. El, „Aleluia!”, a rostit. „Al nostru Domn și Dumnezeu, Atotputernic e, mereu! A început să-mpărățească Și-n veci, are să stăpânească!

Revelația 8:5

Apoi, pe înger, l-am văzut, Cum, din altar, el și-a umplut, Cădelnița, cu foc apoi. Sfârșind, se-ntoarse înapoi, Cu focul din altar luat, Și, pe pământ, l-a aruncat. Pe loc, atuncea, s-au stârnit Tunete, glasuri, și-au ieșit Fulgere mari. Apoi, de-ndat’, Pământul s-a cutremurat.

Revelația 4:5

Din jilțul de domnie, mare, Se auzeau, fără-ncetare, Tunete, glasuri, și țâșneau Fulgere care străluceau. În față-ntr-un anume loc, Se aflau șapte lămpi de foc, Care, cu flacără, ardeau. Aceste lămpi întruchipau Acele șapte Duhuri care, Al nostru Dumnezeu le are.

Ioan 12:29

Norodul care auzise, Glasul din cer, un tunet, zise Că auzit-a. Mulți spuneau – Și, cu părerea, își dădeau, Cum că „Acel, care-a vorbit, E-un înger, din văzduh venit.”

Habacuc 3:5

Ciuma, ‘naintea Lui, pășește Și molima-n urmă-I sosește.

Езекиел 10:5

Când heruvimii au pornit, Al aripilor vâjâit Tare se auzise iară, Până la curtea de afară. Zgomotu-acela îmi părea, Precum că e asemenea, Cu glasul Celui cari, mereu, E-Atotputernic Dumnezeu.

Psalmi 78:48

Cum au ajuns vitele pradă, Acelei grindini, să le cadă; Cum turmele lor au pierit Sub focul, din ceruri, venit.

Iov 40:9

Ai tu un braț ca și al Meu Și glas de tunet, cum am Eu?

Deuteronom 32:24

Încât foamea o să-i topească Și friguri au să-i chinuiască, Pân’ se vor stinge. Boli cumplite Îi vor lovi; le voi trimite Și fiarele cu colții lor Și-apoi otrava șerpilor.

Exodul 20:18

Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.

Exodul 9:24

Piatra, cu foc amestecată, Căzut-a peste țara toată. Piatra a fost atât de mare, Cum nu s-a mai văzut sub soare, De când locuitorii sânt Pe al Egiptului pământ.

Iosua 10:11

Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.

Psalmi 11:6

Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,