Psalmi 17:3 - Biblia în versuri 2014

³ Doamne, dacă vei căuta La mine și-mi vei cerceta Inima noaptea, vei vedea Că nu găsești nimic în ea. Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură, Să vezi că tot ce am în gură – Adică ceea ce vorbesc – E numai ceea ce gândesc.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Când mi-ai cercetat inima, când m-ai vizitat noaptea, când m-ai pus la încercare, n-ai găsit nimic. Gura mea n-a rostit altceva decât ceea ce-am gândit.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Dacă vei analiza inima mea noaptea, când mă vizitezi, dacă mă vei verifica, nu vei găsi nimic (rău); pentru că mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura mea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc, dar nu vei găsi [în mine nimic rău]! Răutate nu a trecut prin gura mea

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Tu mi‐ai cercat inima; m‐ai cercetat noaptea; m‐ai încercat în curățitor și n‐ai aflat nimic: gândul meu nu trece dincolo de vorba mea.

Psalmi 17:3 Referans Kwoze

Psalmi 26:2

Mă cercetează, Domnul meu, Și-apoi încearcă-mă, mereu. Printr-un cuptor de foc, să-mi treci Rărunchii și-astfel să mă-ncerci. Tot prin cuptor, de-asemenea, Trece apoi inima mea!

Fapte 11:23

Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.

Psalmi 39:1

Cu mine însumi am vorbit Și-n felu-acesta am grăit: „Necontenit – în toate cele – Am să-mi veghez căile mele, Ca nu cumva, dacă vorbesc, Cu limba să păcătuiesc. Un frâu am să-mi așez la gură, Ca să vorbească cu măsură, Atâta timp cât o să stea Omul cel rău, în fața mea.”

Iov 23:10

El știe calea ce-am urmat: Mă-ncerce! Voi ieși curat,

Maleahi 3:2

Dar cine, însă, va putea Ca în picioare să mai stea, La arătarea Domnului, Când o să vină ziua Lui? Ca și leșia cea pe care Cel ce e-nălbitor o are Și precum focul de cuptor Ce îl aprinde-un topitor, Domnul – atunci – are să fie, Când a Lui zi are să vie.

Zaharia 13:9

Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”

Psalmi 139:1

Doamne, mereu mă cercetezi Și mă cunoști, căci Tu mă vezi.

Psalmi 119:106

Iată că jur – și tot mereu Voi ține jurământul meu – Că legile de Tine date Le voi păzi, cu scumpătate.

Psalmi 66:10

Domnul ne-a încercat, pe noi, Căci prin cuptor de foc, apoi, Ca pe argint, El ne-a trecut.

1 Petru 1:7

Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –

Miheia 2:1

Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.

Osea 7:6

Asemenea unui cuptor, Ard inimile tuturor, Doar după curse. Noaptea toată, Mânia lor e ațâțată, Iar dimineața arde tare, Asemenea unui foc mare.

Ieremia 50:20

Vremea aceea când se-arată”– Domnul a zis – „va fi cătată Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Israel o are, Dar nu va fi găsită ea. Păcatul pe cari îl avea Iuda nu va mai fi aflat, Pentru că Eu voi fi iertat, Atuncea, astă rămășiță, Ce-i din a lui Israel viță.”

Proverbe 13:3

Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit.

Psalmi 16:7

Îl binecuvântez mereu, Pe al meu Domn, pe Dumnezeu, Cari ne-ncetat mă sfătuiește; Chiar și când noaptea mă-nvelește, Îndemnuri, Domnul îmi așează În inimă și mă veghează.

Psalmi 11:5

Domnul, pe cel neprihănit, Îl va-ncerca, necontenit. Însă urăște Duhul Său – Întotdeauna – pe cel rău Cari silnicia o iubește.

Psalmi 7:4

Dacă cu rău l-am răsplătit Pe cel ce viețuia cu mine – În pace – și n-am izbăvit Pe cel ce asuprit mă ține Fără să aibă vreun temei,

Iov 24:14

Iată, zorii s-au revărsat, Iar ucigașul s-a trezit. Pe cel sărac, pe cel lipsit Îl va ucide; va ședea Până când noaptea va cădea, Ca de-ntuneric protejat, Să se apuce de furat.

1 Samuel 26:23

Încredințat fii împărate, Căci Dumnezeu – după dreptate, După credința ce o are – Va răsplăti, la fiecare; Căci El, în mâna mea, te-a dat, Dar – ai văzut – eu te-am cruțat. N-am vrut să pun mâna pe tine, Căci am știut că nu e bine Să îl lovești pe omul Lui, Iar tu ești unsul Domnului.

1 Samuel 24:12

Dar pentru tot ce-ai făptuit, Îl las pe Dumnezeu apoi, Să judece între noi doi. El mă va răzbuna, pe mine, Căci eu nu pun mâna pe tine.

Fapte 16:9

Pavel, pe când a adormit, O viziune a avut. Astfel, un om, el a văzut, Din Macedonia, om care Stătea în față-i, în picioare, Rugându-l: „Vino pe la noi, În Macedonia.” Apoi,

1 Samuel 24:10

Cu ochii tăi, tu ai văzut Că azi, în mână, te-am avut. Iată că Domnul te-a lăsat, În mâna mea, dar te-am cruțat, Deși ai mei m-au sfătuit Să te omor. Eu n-am voit Să fac așa cum mi-au cerut, Deși ușor aș fi putut. Le-am zis atuncea: „Nu pot eu, Să-i fac vreun rău domnului meu, Cari este unsul Domnului. N-am să m-ating, de viața lui.”

Iacov 3:2

În multe feluri, toți greșim; Un lucru, trebuie să știm: Dacă un om nu a greșit, În vorbă, e desăvârșit, Putând să țină-n mâna lui, Mereu, frâiele trupului.

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

1 Corinteni 4:4

Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.

1 Samuel 26:11

Ferească Domnul, de-așa rău! N-am să m-ating, de unsul Său, Căci Domnu-l pierde, sau îl scapă! Ia doar ulciorul pentru apă, Și sulița-mpăratului Care-i la căpătâiul lui Și-apoi, în grabă, să plecăm, Ca la ai noști’ să ne-nturnăm!”

1 Cronici 28:9

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.

1 Cronici 29:17

Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.

Psalmi 139:23

Mă cercetează, Domnul meu, Să îmi știi inima mereu! Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc Să afli ceea ce gândesc!

Ieremia 12:3

Doamne, Tu mă cunoști, mă vezi Și, inima, mi-o cercetezi. Astfel Tu Doamne știi prea bine Că a mea inimă-i cu Tine. De-aceea, eu Te rog apoi, Să-i iei asemeni unor oi Ce trebuie-a fi adunate Spre a fi duse și tăiate. Vreau, pentru ziua de măcel, Să-i pregătești Doamne, astfel!