Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 16:11 - Biblia în versuri 2014

11 Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Tu îmi faci cunoscută calea vieții; în prezența Ta sunt bucurii din abundență, iar la dreapta Ta este o fericire veșnică!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Mi-ai revelat drumul vieți! În prezența Ta este abundență de bucurie; iar dreapta Ta produce o eternă delectare!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieții; în fața ta sunt bucurii depline și desfătări veșnice la dreapta ta.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Îmi vei arăta cărarea vieții: înaintea feței tale este săturare de bucurie; la dreapta ta sunt desfătări necurmate.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 16:11
28 Referans Kwoze  

Mi-ai deslușit calea, spre viață Și-apoi, cu starea Ta de față, Mă vei umplea de bucurie.”


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


Astfel, o să ajungeți voi, Să înțelegeți, mai apoi, Dragostea cea nespus de mare, Pe care doar Hristos o are – Care întrece-n cunoștință Orișice formă de știință – Și-n urmă, o să vă vădiți Precum că plini aveți să fiți, De toată plinătatea care, Al nostru Dumnezeu o are.


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.


Portița vieții s-a vădit Strâmtă, iar calea ei e-ngustă Și-astfel, puțini sunt cei ce-o gustă.”


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,


Ferice zic acuma, iată, Celor cu inima curată; Pentru că numai ei, mereu, Îl vor vedea pe Dumnezeu.


Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.


Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”


Dacă aveți Duhul de sus, Al Celui care, pe Iisus, Dintre cei morți, L-a înviat, Și trupul vost’ va fi salvat Din moarte, înviind apoi, Pentru-al Său Duh, aflat în voi.”


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Ca-ntr-o oglindă, azi, putem – Întunecoasă – să vedem. Dar va veni o dimineață, Când vom privi față în față. Astăzi, cunosc numai în parte, Însă, în vremi ce nu-s departe, Totul, deplin, voi fi știut, Cum și eu fost-am cunoscut.


Pe a neprihănirii cale, E viață; drumurile sale – Care-ale ei semne le poartă – Nu duc către a morții poartă.


Domnul Iisus, când a sfârșit, Cu ucenicii, de vorbit, Ușor, la cer, S-a înălțat Și locul și l-a reluat, Șezând la dreapta Domnului.


La dreapta Sa – al oilor, Loc, o să fie. Caprelor, La stânga, loc, o să le dea.


Vezi dacă sunt pe-o cale rea Și fă ca pasul meu să stea Pe calea care-Ți place Ție Și duce către veșnicie!


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Acei care se duc la ea, Să plece nu vor mai putea – Nicicând – ‘napoi, pentru că bieții, Nu mai găsesc cărarea vieții.


Cum să găsească o cărare Spre viață, ci se rătăcește Fără a ști-ncotro pornește.


„Iată că văd cerul deschis! Îl văd, pe Fiul omului, Șezând la dreapta Domnului!”


Eu, când mă culc, adorm în pace Pentru-că-n locuința mea, Tu-mi dărui liniștea ce-mi place, Și pacea Ta mă va veghea.


Lui Dumnezeu să Îi cântați Și al Lui Nume-L lăudați! Faceți un drum, pe cari să vie Cel care trece pe câmpie. „Domnul” e numele ce-l are; Vă bucurați dar, fiecare!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite