Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 15:5 - Biblia în versuri 2014

5 El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce face aceste lucruri nu va fi clătinat niciodată!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Nu își dă argintul cu dobândă și nici nu acceptă daruri ca să ia decizii nedrepte împotriva celui nevinovat. Cel care se comportă astfel, nu va ajunge niciodată într-o situație critică!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Nu-și împrumută banii pentru dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel care face acestea nu se va clătina în veci!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 El nu‐și dă banii cu camătă și nu ia dar împotriva celui nevinovat. Cel ce face acestea în veac nu se va clătina.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 15:5
29 Referans Kwoze  

Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.


Dacă un bine ai făcut, Când ai dat bani cu împrumut Celui ce e sărac și vine Să se-mprumute de la tine – Iar el e din al Meu popor – Cu omul care-ți e dator, Să nu te porți ca un avar – Să nu fii ca un cămătar Și să-i iei camătă, cumva.


În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Care – când dă cu împrumut – Dobândă nu a mai cerut, Nici camătă nu a luat; Acela care-a arătat Că-și trage mâna înapoi De la nelegiuiri și-apoi, În pricinile-nfățișate Judecă doar după dreptate;


Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.”


Omul nu va fi întărit Prin rău; dar cel neprihănit, Nicicând, nu se va clătina.


Omul acel, neprihănit, Nu va putea a fi clintit Și astfel, pomenirea lui, Ține în veacul veacului.


Ferice, celor ce-mplinesc – Mereu – dreptatea și păzesc Porunca Legii! Domnul meu,


Iată dar, ce te sfătuiesc: Încredințează-ți Domnului Soarta, să ai sprijinul Lui, Căci El – nicicând – n-a-ngăduit Să cadă cel neprihănit.


În fața ochilor, mereu, Îl am pe Domnul Dumnezeu. Când El la dreapta mea a stat, Nicicând eu nu m-am clătinat.


La preoții cei mari, și-a spus: „Cât, oare, ați putea să-mi dați, De vă ajut să-L înhățați, Pe-acest Iisus? Ce-am de primit?” Atuncea, ei i-au cântărit Treizeci de-arginți. El i-a luat


Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.


Dar dacă cel rău, înapoi, Are să se întoarcă-apoi, De la păcatele pe care Le-a săvârșit fără-ncetare – Făcând ceea ce-i drept și bine – Sufletu-n viață și-l va ține.


Și-apoi când dă cu împrumut, Dobândă nu a mai cerut, Nici camătă nu a luat; Acela care-a arătat Că-și trage mâna înapoi De la nelegiuiri și-apoi, Legile Mele le păzește, Poruncile Mi le-mplinește, Nu o să moară, negreșit, Chiar dacă e nelegiuit Al său părinte, ci astfel, Are să viețuiască el.


„Acela cari știe, din fire, Să umble în neprihănire, Cari fără vicleșug vorbește, Acela cari nesocotește Orice câștig ce, ne-ndoios, Numai prin stoarcere e scos, Cel care știe, mai apoi, Să-și tragă mâna înapoi, Să nu ia mită niciodată, Cel cu urechea astupată Să n-audă cuvinte scoase De gurile cele setoase De sânge, cel ce înțelege Că trebuie ochii să-și lege Ca astfel răul să nu-l vadă,


Mânia o să Mi-o stârniți. Ea are-ndată a se-aprinde Și sabia vă va cuprinde, Ștergându-vă dintre cei vii. Orfani vor fi ai voști’ copii, Iar soațele, asemenea, Căci văduve vor rămânea.


„Dacă vei face-o juruință, Lui Dumnezeu, să-ți dai silință Să împlinești, precum ai zis, Tot ceea ce vei fi promis, Căci Dumnezeu – fără-ndoială – O să îți ceară socoteală Și-ajungi apoi, că vinovat Te pomenești, pentru păcat.


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


Doar rele. Cel neprihănit Rămâne-va de neclintit; Însă cei răi, toți, au să piară Și nu vor locui în țară.


Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite