Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 147:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Domnul Își găsește plăcerea în cei ce se tem de El, în cei ce își pun speranța în îndurarea Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ci Iahve agreează pe cei care se tem de El; și Se bucură de cei care speră în bunătatea Lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Domnului îi sunt plăcuți cei care se tem de el, cei care își pun speranța în milostivirea lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Domnul iubește pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Domnului îi place de cei ce se tem de el, de cei ce nădăjduiesc în îndurarea sa.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 147:11
13 Referans Kwoze  

Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.


Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.


Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.


Doamne, pogoară peste noi, A Ta-ndurare mai apoi, Așa precum nădăjduim Ca de la Tine s-o primim!


Să aibă numai bucurie Cei ce plăcere vor avea În nevinovăția mea, Și-apoi să zică, tot mereu: „Mărit să fie Dumnezeu, Căci El întotdeauna vrea, Robului Său, pace să-i dea!”


E dezmierdarea-nșelătoare, Iar frumusețea-i trecătoare; Însă femeia cari, mereu, Teamă-a avut de Dumnezeu, Vrednică-i de-a fi lăudată.


Stricată de-i inima lui, Atunci în fața Domnului O scârbă e omul acel; Însă plăcut e, pentru El, Omul care-i neprihănit.


Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.


Că Domnu-I binevoitor, Atunci acest întreg popor, În țara ‘ceea, va putea Să intre-apoi, și va vedea Că laptele și mierea sânt, Într-adevăr, pe-al ei pământ.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite