Psalmi 146:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Stinsă va fi suflarea lor: Au să se-ntoarcă în pământ Și-ale lor planuri nu mai sânt, Căci au să piară, negreșit, În clipa-n care au murit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ Omul, când îl părăsește duhul, se întoarce în țărână și în aceeași zi îi pier toate planurile.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Când îi părăsește spiritul, se întorc în pământ; și în aceeași zi li se distrug toate planurile.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Suflarea lor trece, iar ei se întorc în țărână și în aceeași zi se destramă planurile lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Suflarea lor trece, se întorc în pământ și în aceeași zi le pier și planurile lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Suflarea lui iese, se întoarce în pământ; în aceeași zi planurile lui se pierd.

Psalmi 146:4 Referans Kwoze

Qohelet 12:7

Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.

Psalmi 104:29

Când Fața Ta nu se arată, Un tremur le cuprinde-ndată. Le iei suflarea: ele mor Și intră în țărâna lor.

Geneza 2:7

Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu.

Geneza 3:19

Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt!

1 Corinteni 2:6

„Dar totuși, îndrăznesc a spune, Că este o înțelepciune Ceea ce noi vestim – să știți – Printre toți cei desăvârșiți. Ea nu este a veacului Și nici a oamenilor lui, Care-au să fie nimiciți.

Psalmi 33:10

Al Neamurilor sfat, mereu, O să-l răstoarne Dumnezeu, Iar planul care l-au gândit Popoarele, e nimicit.

Iov 27:3

Cât suflul de la Dumnezeu Îl am în nări, cât mă mai ține Și sufletul aflat în mine,

Iov 17:11

Zilele mi s-au risipit, Iar planuri mi s-au năruit – Planuri cu dragoste lucrate Și-n a mea inimă păstrate.

Iov 14:21

Când fiii săi ajung să fie În cinste puși, el n-o să știe; Dacă sunt înjosiți, la fel, Căci tot nimic nu va ști el.

Daniel 5:23

Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!

Plângerile 4:20

Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Isaia 2:22

Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?

Psalmi 90:3

Tu, în țărână – înapoi – Pe oameni îi întorci apoi, Zicând: „Vă-ntoarceți fiilor, Cari sunteți ai oamenilor!”

Iov 17:1

„Simt cum suflarea mi se pierde. Cum se-ofilește iarba verde, Clipele mele se preling, Iar zilele-mi, ușor, se sting, Zburând mai iute decât vântul. Apoi m-așteaptă doar mormântul.

Iov 14:10

Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?

Geneza 6:17

Căci iată, Eu am să lovesc Pământul, și-am să nimicesc Orice făptură, pe-a lui față, În cari suflare-am pus, de viață. Potop de ape-atunci veni-va Și-orice făptură-astfel, pieri-va!

Qohelet 9:6

Iubirea, ura, pizma lor Pierit-au. Ei nicicând nu vor Mai avea parte cu cel care E viu, de ce este sub soare.