Psalmi 142:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Doamne, spre dreapta Îți rotește Ai Tăi ochii, iar apoi privește! De nimeni nu sunt cunoscut, Orice speranță mi-am pierdut, Căci sunt privit cu nepăsare Și nu mai am nici o scăpare.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ Uită-Te în partea dreaptă și privește cu atenție; nimeni nu mă mai recunoaște! Am rămas fără adăpost; nimănui nu-i pasă de viața mea!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Privește la dreapta și constată că nu este nimeni care să mă ajute! Am rămas fără adăpost; și nu este nimeni care să simtă împreună cu mine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Și când slăbește în mine duhul meu, tu cunoști cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Privește la dreapta și vezi: nimeni nu mă cunoaște; scăparea a pierit de la mine, nimeni nu se îngrijește de sufletul meu.

Psalmi 142:4 Referans Kwoze

Ieremia 30:17

Dar te voi vindeca și iată Că rana ta va fi legată. De către ei ai fost numit Drept „Cel ce este izgonit”. Te-au mai numit „Sionul, casă De care nimănui nu-i pasă”.

Psalmi 88:18

Prietenii mi-ai depărtat; Tovarășii mi-ai alungat. Cei ce-mi erau apropiați – Acuma – au fugit, speriați.

Psalmi 31:11

Din pricina vrăjmașilor, Sunt de ocara tuturor. Pentru vecini, ocară-s eu Și groază doar – în jurul meu – Printre prieteni, răspândesc. Cei ce mă văd, mă ocolesc În grabă mare, căci oricine – Pe uliță – fuge de mine.

Matei 26:56

Toate, acum, s-au întâmplat, Spre-a se-mplini ce a fost scris, Ceea ce prin proroci s-a zis.” Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna cetei de tâlhari Și-a preoților celor mari.

Psalmi 88:8

Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.

Psalmi 69:20

Ocara, inima-mi, rănește, Iar boala, trupul-mi, ofilește. Milă aștept, s-aibă cumva, Față de mine, cineva, Însă degeaba am sperat. Mângâietori am așteptat, Însă nici unul nu apare.

2 Timotei 4:16

La-ntâiul meu răspuns, pe care, Eu l-am rostit, în apărare, De nimeni n-am fost însoțit, Pentru că toți m-au părăsit. Faptul acest, fără-ndoială, Să nu-l aibă, la socoteală!

1 Samuel 27:1

David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”

Ieremia 25:35

Nu mai e loc de-adăpostit Pentru cei care s-au vădit A fi ai turmelor păstori! Nici pentru povățuitori Nu se mai află vreo cărare Sau vreo portiță de scăpare!

Iov 11:20

Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”

Psalmi 1:6

Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.

Psalmi 140:6

Dar către Domnul am strigat: „Doamne, Tu Îmi ești Dumnezeu! Ascultă, Doamne, glasul meu! Ascultă ruga mea, fierbinte!

Psalmi 141:9

Mă scapă de cursa pe care Cei răi mi-o-ntind, fără-ncetare! Mă scapă de piedica lor!

Psalmi 143:4

Duhul îmi e, mereu, mâhnit, Iar inima mi-e tulburată.

Ieremia 18:22

Fă Doamne, ca din a lor casă, Țipete mari, numai, să iasă, Când cetele – de Tine puse – Asupra lor vor fi aduse! Căci ei, o groapă, au săpat, În fața mea și-au căutat, Necontenit, să îmi întindă Lațuri, ca astfel să mă prindă.

Iona 2:8

Aceia care lipiți sânt De idoli, au îndepărtat Mila de ei. Eu, ne-ncetat,