Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 14:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar oamenii s-au rătăcit. Netrebnici, toți s-au dovedit. Nu este unul care ține Drumul cel drept, făcând doar bine. Domnul privește în zadar, Căci nu e nici unul măcar.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Toți s-au rătăcit; au ajuns, cu toții, corupți. Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Toți s-au rătăcit și și-au stricat comportamentul! Nu mai există niciunul care să facă ce este bine – nici măcar unul!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Toți au deviat, s-au pervertit cu toții; nu-i [nimeni] care să facă binele, nu este nici măcar unul.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Toți s‐au abătut, toți s‐au stricat de tot; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 14:3
25 Referans Kwoze  

La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Căci toți, precum e a lor fire, Ajuns-au de-au păcătuit Și-n felu-acesta, s-a vădit Cum că lipsiți au fost, mereu, De slava de la Dumnezeu.


Nebunul zice, tot mereu, Cum că „Nu este Dumnezeu!” Iată că lumea s-a stricat. Un om, măcar, nu s-a aflat, Să cate drumul drept a-l ține, Să facă doar ce este bine.


Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?


Încă din pântec, negreșit, Cei răi, stricați, s-au dovedit. Din pântece când se ivesc, Cei mincinoși se rătăcesc.


Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.


Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Precum e oaia rătăcită Care de turmă-i despărțită, La fel mă aflu eu acum, Când pribegesc pe al meu drum. Caută-Ți robul, Domnul meu, Căci țin poruncile mereu, Și n-am uitat, pe a mea cale – Nicicând – porunca Legii Tale!


Atunci doar, înțeles-am eu, Că e făcut de Dumnezeu Omul, spre-a fi neprihănit, Numai că fost-a dovedit Că el nu-i dornic să asculte, Umblând cu șiretenii multe.


Au greu miros rănile mele Și pline de copturi sunt ele, Căci nebunii am săvârșit.


„Nici un bărbat din cei pe care Neamul acesta rău îi are, Nu va putea vedea, nicicând, Țara pe care-aveam de gând S-o dau în stăpânirea lor – Cum le-am jurat părinților –


Lucrul acesta-i spus de mine, Ca să vă facă de rușine. Nu se găsește, printre voi, Un înțelept, care – apoi – Să judece dar, cu dreptate, Între un frate și alt frate?


Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”


În miez de noapte, s-a trezit Chiar Faraon. S-a îngrozit Tot al Egiptului ținut, De țipete, căci n-a avut, Pe-al său întins, o casă-n care, Un mort să n-aibă fiecare.


Domnul făcu pe voia lui, Iar muștele s-au depărtat De Faraon și i-au lăsat, În pace, pe-ai săi slujitori Și pe ceilalți locuitori Ai țării. Dar s-a dovedit


Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.


Pe tot acest întins pământ, Oameni neprihăniți nu sânt, Cari binele să-l făptuiască Fără ca să păcătuiască.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite