Psalmi 139:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Cuvintele pe cari am vrut Să le rostesc, Tu le-ai știut, Căci Tu, în toate, ai pătruns Și nu Îți e nimic ascuns.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ Căci nici nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și iată că Tu, Doamne, îl și cunoști pe de-a-ntregul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Înainte să îmi ajungă cuvântul pe buze, Tu, Doamne, deja cunoști gândul pe care îl voi exprima.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, tu, Doamne, îl cunoști în întregime.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Căci nu‐mi este încă cuvânt pe limbă și iată, Doamne, tu îl știi în totul.

Psalmi 139:4 Referans Kwoze

Psalmi 19:14

Privește, cu bunăvoință, Către umila mea ființă, Primind la Tine – negreșit – Cuvintele ce le-am rostit Și simțămintele pe care Adâncul inimii le are, Căci Tu ești Stânca mea, mereu! Tu ești Izbăvitorul meu!

Iov 42:3

„Cine este acela care, În nebunia lui cea mare, Încearcă să Mă judece Și planul să-Mi întunece?!” „Da, am vorbit făr’ să gândesc, Despre minuni ce depășesc Puterea mea de a pricepe.”

Iacov 1:26

Dacă se crede cineva, Că e religios, cumva, Dar limba nu și-o stăpânește, Prin faptu-acela, dovedește Că el, în inimă, se-nșală, Pentru că, fără îndoială, Zadarnică-i – vă pot a spune – Întreaga lui religiune.

Ieremia 29:23

Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!”

Iov 8:2

Dar până când ai să vorbești, Astfel? Oare, nu te gândești Că vorbele-ți rostite sânt Precum e un puternic vânt?

Iov 38:2

„Cine încurcă planul Meu, Prin cuvântări nepricepute?!

Țefania 1:12

Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!”