Psalmi 137:3 - Biblia în versuri 2014

³ Biruitorii noști’ cereau Să le cântăm și ne ziceau: „Haideți, cântați și-n Babilon, Cântări aduse din Sion!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ căci acolo, cei ce ne-au luat captivi ne cereau cântări, asupritorii noștri ne cereau bucurie: „Cântați-ne din cântările Sionului!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ pentru că acolo, cei care ne-au ținut sclavi, ne cereau cântece. Exploatatorii noștri doreau să (le) producem bucurie(, zicând): „Cântați-ne câteva dintre cântecele Sionului!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor și opresorii noștri ne cereau veselie: „Cântați-ne din cântările Siónului!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând: „Cântați-ne câteva din cântările Sionului!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând: Cântați‐ne din cântările Sionului. —

Psalmi 137:3 Referans Kwoze

Luca 21:6

„Curând, o vreme o să vie, În care nu o să rămâie Piatră pe piatră, așezată Aici, fără a fi surpată.”

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Ieremia 26:18

„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”

Ieremia 9:11

În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.

Isaia 35:10

Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!

Psalmi 80:6

Ne faci să fim mărul pe care Se ceartă, fără încetare, Vrăjmașii noșt’ și râd apoi, Ei între ei, privind la noi.

Psalmi 79:1

O, Doamne, iată au venit Mari neamuri și au năvălit În partea Ta de moștenire. S-au adunat de peste fire, Și-au pângărit locașul sfânt. Ierusalimul, la pământ, L-au culcat ele. L-au făcut Morman de pietre. Am văzut

Psalmi 65:1

Doamne-n Sion ești lăudat Cu-ncredere, neîncetat, Iar juruințele rostite, Cu toate, fi-vor împlinite.

Psalmi 9:14

S-aduc laude Domnului La porțile Sionului, Și să mă bucur, ne-ncetat, De mântuirea ce mi-ai dat.

Neemia 4:2

El zise-n fața tuturor Fraților lui și-a oștilor Cari sunt ale Samariei: „La ce lucrează-acești Iudei Nepricepuți? Le-ngăduiți De a lucra nestingheriți? Credeți că, jertfe, vor aduce? Sau credeți că au să apuce Să termine ce-au început? Zidul va fi, din nou, făcut? Credeți, cumva, că vor putea Acești Iudei, viață, să dea Acelor pietre dărâmate, Arse de foc și-nmormântate Sub praful care s-a stârnit Și care-acum le-a învelit?”

1 Cronici 16:7

În ziua ‘ceea, David, iată, I-a-nsărcinat, întâia dată, Pe-Asaf și pe toți frații lui, De laudele Domnului, Mereu, de-atunci, să se-ngrijească, Necontenit să le vestească.

Isaia 51:11

Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.

1 Cronici 15:27

David, atuncea, a purtat O mantie de in curat. Leviții care-l însoțeau, La fel înveșmântați erau, Purtând chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Tot mantie de in avea Chenania, cari cârmuia Cetele cântăreților. Alb era straiul tuturor. Doar David, un efod, purtase, Cari peste mantie-l luase.

Proverbe 25:20

Ca omul ce și-a dezbrăcat Haina, în ziua friguroasă, Sau care pe silitră varsă Oțet, așa-i asemănat Acela care a cântat Cântece – după a lui fire – Celui prins în nenorocire.