Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 131:1 - Biblia în versuri 2014

1 Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Doamne, inima mea nu este arogantă, iar privirea mea nu este mândră. Nu umblu după lucruri prea mari și prea mărețe pentru mine.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Doamne, inima mea nu este arogantă; și privirile mele nu sunt sfidătoare. Nu urmăresc să mă implic în activități pentru care nu sunt competent.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cântare a treptelor. A lui Davíd. Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată, nici nu privesc cu trufie; nu umblu după lucruri prea mari și prea înalte pentru mine.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufașe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari și prea înalte pentru mine.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Doamne, nu mi s‐a îngâmfat inima, nici nu mi s‐au înălțat ochii, nici nu umblu în lucruri mari, nici în lucruri prea minunate pentru mine.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 131:1
26 Referans Kwoze  

Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”


Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.


„Cine este acela care, În nebunia lui cea mare, Încearcă să Mă judece Și planul să-Mi întunece?!” „Da, am vorbit făr’ să gândesc, Despre minuni ce depășesc Puterea mea de a pricepe.”


Însă, ce faci tu, bunăoară? Umbli doar după lucruri cari Se-arată precum că sunt mari? Uită de lucrurile-acele Și nu mai umbla după ele! Căci iată, peste toată firea, Aduce-voi nenorocirea. Făpturile nu vor putea Să se ferească-atunci, de ea. Dar ție, pradă de război, Chiar viața ta ți-o dau apoi, În toate locurile-n care Te va purta a ta cărare.”


Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.


De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –


Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”


Moise-a fost blând, cum nu mai sânt Alții la fel, pe-acest pământ.


Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară


Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!


În taină, slugile s-au dus, La David, iar apoi i-au spus Acestea, la ureche doar. David le zise: „Credeți dar, Că-i simplu de-a fi însurat Cu fiica unui împărat? Eu sunt sărac. Nu am palate Și sunt de mică-nsemnătate.”


Un slujitor – la tatăl lui – Saul în grabă a trimis, Care, în acest fel, a zis: „Te roagă înălțimea-sa, Acum, pe David a-l lăsa, În slujba lui, căci a primit Trecere-n față-i, negreșit.”


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


În felu-acesta, negreșit, Nu-și va-nălța inima lui, Peste cea a poporului, Și-atunci, nici nu se va abate De la poruncile ce-s date, Spre dreapta sau spre stânga. El, În mijlocul lui Israel – Dacă așa se va purta – Ca împărat, mult timp va sta, Căci vor spori zile lui – Precum și-ale urmașului Pe care o să-l zămislească – Și mult pe lume-o să trăiască.”


Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!


Plin de smerenie-am slujit, Cu multe lacrimi, Domnului, În mijlocul necazului Și-a încercărilor pe care Le ridicau, fără-ncetare, Iudeii, uneltind mereu.


Tu știi, prea bine, cât de mult Voit-am eu să Te ascult. M-am dovedit ascultător Și am primit să fiu păstor. N-am vrut să vină, peste fire, Zilele de nenorocire. Doamne, Tu știi că – negreșit – Lucrul acest nu l-am dorit. Cuvintele spuse de mine Știute sunt de către Tine.


David se-ntoarse înapoi, La Betleem, la casa lui, Să pască turma tatălui.


Martori ne sunteți voi, mereu – Și-asemenea, și Dumnezeu – Precum că, de la început, Purtare sfântă, am avut, Dreaptă, fără vreo meteahană, Și fără urmă de prihană.


Precum că și mai de nimic, Am să m-arăt și că doresc De-acuma, să mă înjosesc Mai mult, în ochii mei, căci știu Că-n mare cinste am să fiu Apoi, în ochii tuturor, Și chiar în ai slujnicelor De care, tu mi-ai pomenit.”


Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite