Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 13:4 - Biblia în versuri 2014

4 Să nu zică vrăjmașul meu: „L-am biruit!” și-apoi mereu, Ai mei potrivnici toți să fie – În inimi – plini de bucurie, Când seama ei vor fi luat, Precum că eu m-am clătinat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 ca să nu zică dușmanul meu: „L-am învins!“ și să nu se bucure vrăjmașii mei când mă clatin.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 și să nu zică dușmanul meu: „L-am învins!” Să nu se bucure persecutorii mei când cad (învins) pe pământ.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Privește, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să nu mă cuprindă somnul morții;

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 ca să nu zică vrăjmașul meu: „L-am biruit” și să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 ca să nu zică vrăjmașul meu: L‐am biruit; ca să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 13:4
17 Referans Kwoze  

Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei!


Iată că ei se vor lupta Cu toții, împotriva ta, Însă nu au să izbutească, Nicicând ca să te biruiască, Pentru că sunt cu tine Eu Și-ți dau scăpare, tot mereu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Omul nu va fi întărit Prin rău; dar cel neprihănit, Nicicând, nu se va clătina.


Căci El îmi e sprijinitor, Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Eu zic: „Tu nu îi lași pe cei Care îmi sunt vrăjmași ai mei, Ca să se bucure de mine. De-asemenea, eu știu prea bine Că nu-i lași să se fudulească Și împotrivă-mi să vorbească, Atuncea când al meu picior Se clatină șovăitor!”


Atuncea când vor fi aflat Și Canaaniții și cei care Sunt în această țară mare, Ne vor înconjura și-apoi – De pe pământ – șterși vom fi noi. Dar Tu Doamne, ce-ai să-I faci oare Atunci, Numelui Tău cel mare?”


De-aceea plâng, neîncetat, Pentru că S-a îndepărtat De mine, Cel care putea Ca mângâiere să îmi dea, Care putea să mă vegheze Și viața să-mi învioreze. Vrăjmașul meu a biruit Și pe-ai mei fii, el i-a zdrobit.


Omul acel, neprihănit, Nu va putea a fi clintit Și astfel, pomenirea lui, Ține în veacul veacului.


Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Iată dar, ce te sfătuiesc: Încredințează-ți Domnului Soarta, să ai sprijinul Lui, Căci El – nicicând – n-a-ngăduit Să cadă cel neprihănit.


Să nu zică, triumfător Apoi, în inimile lor: „Aha! Aceasta ne doream! L-am înghițit precum gândeam!”


Să nu se bucure acei Cari se vădesc vrăjmașii mei, Și nici să nu se mai îndemne Făcând mereu, cu ochiul, semne! Acești temuți dușmani ai mei Ură-mi nutresc, fără temei!


Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


Te scoală Doamne! Nu lăsa Ca omul, cu puterea sa, Să poată birui vreodată! Doamne, să chemi la judecată, Pe neamurile care sânt Aflate pe al Tău pământ!


Dar Dumnezeul nost’ apoi – Totuși – S-a îndurat de noi, Căci câțiva oameni ne-a lăsat Cari din robie au scăpat, Iar adăpost, pe-acest pământ, Ne-a dat, în locul Lui cel sfânt, Unde apoi ne-a luminat Și-unde putință ne-a lăsat Să răsuflăm, tari să ne ție, Când înduram aspra robie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite