Psalmi 13:2 - Biblia în versuri 2014

² Când va scăpa sufletul meu, De griji, și când, inima mea, Necazuri, nu va mai avea? Până când oare, să port frică De-al meu dușman, cari se ridică În contra mea, neîncetat?

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Până când să mă frământ în sufletul meu, având durere zi de zi în inima mea? Până când să mă tot învingă dușmanul meu?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Până când să fiu neliniștit în sufletul meu și să găsesc în inima mea întristare în fiecare zi? Până când să mă tot învingă dușmanul meu?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Până când, Doamne, mă vei uita? [Până] la sfârșit? Până când îți vei ascunde fața de la mine?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Până când voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Până când voi lua sfat în sufletul meu, cu durere în inimă toată ziua? Până când se va înălța vrăjmașul meu peste mine?

Psalmi 13:2 Referans Kwoze

Ieremia 8:18

„Durerea, vreau să mi-o alin, Dar inima-mi geme de chin.

Ieremia 15:18

De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”

Plângerile 1:5

Iată, ai lui asupritori Se-arată-a fi biruitori Și toți vrăjmașii lui, vădiți, Acum ajuns-au mulțumiți, Pentru că Domnul l-a smerit Fiindcă a păcătuit. Copiii i-au ajuns să-i fie, De-asupritori, duși în robie.

Qohelet 5:17

Ba mai mult, cât a viețuit, Doar cu necaz a trebuit Să se hrănească. A avut Parte, pentru cât s-a zbătut, Mereu numai de întristare, Necazuri, griji și supărare.

Proverbe 15:13

Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.

Iov 10:15

Vai mie, de sunt vinovat! Chiar dacă sunt nevinovat, De îndrăzneală sunt lipsit Să-mi ridic capul, căci hrănit Sunt cu rușine, înglodat

Filipeni 2:27

Că boala, greu, l-a încercat, Încât, a reușit să-l poarte Până, aproape, către moarte, Dar, Dumnezeu este Acel Cari a avut milă de el. Și nu numai de el – vezi bine – Ci, milă, a avut de mine Și arătat-a îndurare, Ca să n-am numai întristare.

Romani 9:2

Și o adâncă întristare, În inimă, necontenit.

Ioan 16:6

Aceste lucruri, și-am văzut Că, întristarea v-a umplut.

Matei 26:38

Că sufletu-Mi e obosit… De întristare e lovit… Abia poate să o mai poarte, Căci întristarea e de moarte. Rămâneți să vegheați, cu Mine, Și poate-am să Mă simt mai bine.”

Plângerile 1:9

Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Psalmi 116:3

Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.

Psalmi 74:18

Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!

Psalmi 74:10

Dar până când îngăduiești Doamne, batjocuri să primești, Pentru-al Tău Nume? Până când Dușmanii vor avea de gând, Numele să-Ți batjocorească Și-apoi să Îl nesocotească?

Psalmi 42:4

Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.

Psalmi 31:18

Să amuțească pe vecie Buzele care, cu trufie, Și cu-ndrăzneală doar, vorbesc Când cu dispreț minciuni rostesc, Ca să-l lovească negreșit, Pe cel ce e neprihănit!

Psalmi 17:9

Când oameni răi îmi ies în cale Și ne-ncetat mă prigonesc, Iar cei care mă dușmănesc S-au strâns cu toți să mă-mpresoare Pentru că vor să mă omoare.

Psalmi 10:18

Și faci dreptate la acei Cari sunt orfani, sau asupriți, Să nu mai fie îngroziți Sărmanii oameni care sânt Numai o mână de pământ.

Psalmi 9:6

S-au dus vrăjmașii, într-un ceas! Nici unul nu a mai rămas. Niște ruine doar mai sânt, Împrăștiate pe pământ

Psalmi 8:2

Din gurile copiilor Și ale pruncilor aflați La sân, Tu – contra tuturor Vrăjmașilor încrâncenați – O-ntăritură Ți-ai țesut Să astupi gura la oricare Și-astfel, să tacă, l-ai făcut, Pe cel cu dor de răzbunare.

Psalmi 7:2

Ca nu cumva, ca și un leu, El să mă sfâșie pe mine, Știind că prins când sunt la greu, Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.

Estera 7:6

Estera a răspuns îndată: „Apăsătorul nostru, iată, Este aici! Al meu dușman – Și-al neamului meu – e Haman!” Atunci, Haman s-a îngrozit,

Neemia 2:2

De-aceea, m-a și întrebat: „Dar pentru ce ești întristat? Nu ești bolnav, dar mi se-arată Că îți e inima-ntristată.” De-ndată ce l-am auzit, O mare frică am simțit

1 Samuel 24:19

Când cineva își întâlnește Vrăjmașul, îi îngăduiește Apoi, să plece liniștit, Fără ca să-l fi pedepsit? Pentru ce-ai făcut azi, mereu, Să-ți răsplătească Dumnezeu!

1 Samuel 18:29

În timp ce Saul se temea De el și astfel – negreșit – Neîncetat, l-a dușmănit.

Luca 22:53

În toate zilele, mergeam La Templu și, cu voi, ședeam; Dar nu ați pus mâna, pe Mine! Al vostru timp, acuma, vine. Al Meu, e gata. A rămas Al întunericului ceas.”

Ieremia 45:3

„Iată că Eu văzut-am bine Că tu ai tot zis: „Vai de mine, Căci Domnul pus-a întristare, Peste durerea mea cea mare! Suspinele mă ostenesc, Iar tihna nu mi-o mai găsesc!”

Psalmi 38:17

Mă aflu-aproape de cădere Și-n față-mi, e a mea durere.

Psalmi 6:4

Întoarce-Te, o Domnul meu, Și sufletul mi-l izbăvește. Pentru a Ta-ndurare, eu, Doamne, te rog, mă mântuiește!

Plângerile 5:20

De ce dar, să ne uiți apoi, În vecii vecilor, pe noi? Și pentru ce să Îți dorești, Mult timp, ca să ne părăsești?