Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 129:1 - Biblia în versuri 2014

1 Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 „Mult m-au mai dușmănit încă din tinerețea mea“ – să spună acum Israel lucrul acesta –

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 M-au persecutat foarte mult – încă de când eram tânăr – iar (oamenii din poporul) Israel ar putea să confirme acest lucru!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cântare a treptelor. Încă din tinerețe, mult m-au asuprit, – să spună asta Israél –

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Destul m-au asuprit din tinerețe – s-o spună Israel! –

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 De multe ori m‐au strâmtorat din tinerețea mea — să zică Israel —

Gade chapit la Kopi




Psalmi 129:1
26 Referans Kwoze  

De n-ar fi fost Domnul cu noi, De nu era Domnul apoi De partea noastră pe-al nost’ drum – Să spună Israel, acum! –


„Când era tânăr Israel, Eu îl iubisem mult, pe el Și din Egipt, atuncea, Eu Chematu-l-am pe fiul Meu.


„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.


Poți, cu descântece, să vii, Precum și cu vrăjitorii De care tu te-ai ocupat Din tinerețe, ne-ncetat, Și poate ai să izbutești Ca vreun folos să dobândești.


Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.


Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.


Simțesc o mare bucurie, Atunci când mi se zice, mie, „Haidem la Casa Domnului!”


Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.


Cei ce se-ncred în Dumnezeu N-au să se clatine. Mereu, Ei sunt asemeni muntelui Cel mare al Sionului Și întăriți ei au să fie, De către Domnul, pe vecie.


Căci mâna Domnului, mereu, Asupra lui, apăsa greu. Domnul era-mpotriva lor Și-l apăsa pe-al Său popor, Așa precum i-a înștiințat – Și după cum El a jurat – Pân’ au ajuns în strâmtorare.


Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”


În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.


Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.


Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?


Din tinerețe – știi prea bine – Nenorocit sunt. Trag să mor, Cuprins de-al spaimelor fior. Ce să mai fac nu știu, căci vine


Domnul, atunci când i-a văzut, S-a mâniat și i-a vândut La cel care împărățea Peste Mesopotamia. Cușan-Rișataim e-acel Stăpânitor; în acest fel, Israeliți-au fost lăsați, Opt ani de zile încheiați, Supuși acelui împărat.


Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.


În toată țara ‘ceea mare – Pe care Israel o are – Nici un fierar nu s-a găsit. Cât Filisteni-au stăpânit Peste poporul Israel, Nu au îngăduit, defel, Fierari să fie, în popor, Căci își ziceau în gândul lor: „Dacă fierari, nu vor avea, Evrei-atunci nu vor putea, Săbii și suliți, să-și gătească Și-n urmă, să se răzvrătească.”


Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!


Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite