Psalmi 126:2 - Biblia în versuri 20142 Chiote-am scos, de veselie, Și am cântat de bucurie. Popoarele când au văzut, Au cuvântat: „Domnu-a făcut, Mari lucruri, pentru Israel!” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete, și limba noastră – de strigăte de bucurie. Atunci se spunea printre națiuni: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20182 Atunci ni s-a umplut gura de râsete; și limba noastră a pronunțat numai strigăte de bucurie. Atunci se spunea (despre noi) printre celelalte popoare: „Iahve a făcut lucruri mari pentru ei!” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie și limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie și limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19312 Atunci gura ne era plină de râs și limba de bucurie. Atunci se zicea între neamuri: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei! Gade chapit la |
Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!
Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Cântau și-L preamăreau mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Zicând astfel: „Domnul e mare, E bun și plin de îndurare, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Întreg poporul adunat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și era plin de bucurie, Că se pusese temelie, Din nou, la Casa cea pe care, Domnu-n Ierusalim o are.
Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.
Căci Domnul zice: „Vă sculați Și peste Iacov să strigați, Cu chiote de veselie, Plini de o mare bucurie, În fruntea neamurilor stând! Vă înălțați glasul, cântând Cântări de laudă, mereu, Pentru al vostru Dumnezeu Și spuneți: „Doamne, izbăvește Poporul care se vădește Drept rămășița cea pe care, Neamul lui Israel o are!”