Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 126:2 - Biblia în versuri 2014

2 Chiote-am scos, de veselie, Și am cântat de bucurie. Popoarele când au văzut, Au cuvântat: „Domnu-a făcut, Mari lucruri, pentru Israel!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Atunci gura ni s-a umplut de râsete, și limba noastră – de strigăte de bucurie. Atunci se spunea printre națiuni: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Atunci ni s-a umplut gura de râsete; și limba noastră a pronunțat numai strigăte de bucurie. Atunci se spunea (despre noi) printre celelalte popoare: „Iahve a făcut lucruri mari pentru ei!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie și limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie și limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Atunci gura ne era plină de râs și limba de bucurie. Atunci se zicea între neamuri: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!

Gade chapit la Kopi




Psalmi 126:2
21 Referans Kwoze  

Ba mai mult! Bucurii i-a dat Neprihănitului; se știe Că strigăte de veselie, În gura lui, apoi, a pus.


Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!


Dreptatea Ta, neîncetat, Până la cer s-a ridicat. Ai săvârșit doar lucruri cari Se-arată-a fi nespus de mari. Doamne, îmi spune, oare cine Se-arată-a fi la fel ca Tine?


Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


O! Cine o să izbutească A face ca să se pornească, Din mijlocul Sionului, O izbăvire-a neamului Ce este al lui Israel? Iată că Dumnezeu e Cel Care aduce înapoi, În Iacov, prinșii de război. Atuncea, mare bucurie, În Israel are să fie.


Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu.


Căci dacă lepădarea lor, Lumi-mpăcare i-a adus, Ce poate-atuncea, a fi spus, De revenirea lor, apoi? Ce va-nsemna ea, pentru noi, Dacă nu viață dintre morți Și-nlocuirea vechii sorți?


Mă izbăvește, Domnul meu, De sângele pe care eu, Pe a mea cale, l-am vărsat. Atuncea fi-vei lăudat, Necontenit, de limba-mi care Vesti-va îndurarea-Ți mare.


O! Izbăvirea de-ar veni Și din Sion de ar porni Pentru întregul Israel!… Are să vină timpu-acel, Când Domnul, prinșii de război, Îi va aduce înapoi. Atunci – în Iacov – o să fie O nesfârșită veselie. Mari bucurii – în timpu-acel – Are să aibă Israel.


Cântau și-L preamăreau mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu, Zicând astfel: „Domnul e mare, E bun și plin de îndurare, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Întreg poporul adunat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și era plin de bucurie, Că se pusese temelie, Din nou, la Casa cea pe care, Domnu-n Ierusalim o are.


Descântecul pe cari mi-l ceri, În Iacov, nu are puteri. Vrăjitoria – tot la fel – Nu are forță-n Israel. Iată în ce fel se vorbește, Atuncea când se pomenește De Iacov și de Israel: Domnul făcut-a, pentru el, Mari fapte-n văzul tuturor.


Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.


Căci Domnul zice: „Vă sculați Și peste Iacov să strigați, Cu chiote de veselie, Plini de o mare bucurie, În fruntea neamurilor stând! Vă înălțați glasul, cântând Cântări de laudă, mereu, Pentru al vostru Dumnezeu Și spuneți: „Doamne, izbăvește Poporul care se vădește Drept rămășița cea pe care, Neamul lui Israel o are!”


Popoarele neamurilor Care în jurul vost’ fi-vor, Vor ști că Domnu-a ridicat Ceea ce s-a vădit surpat Și că Eu sunt Cel ce-a sădit Ceea ce fost-a pustiit. Iată, Eu – Domnul – sunt Acel Care-am vorbit și fac astfel.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite