Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 124:7 - Biblia în versuri 2014

7 Asemenea păsărilor Scăpate-n ‘naltul cerului Din lațul păsărarului, Sufletul nostru a zburat. Lațul s-a rupt: noi am scăpat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Sufletul nostru a scăpat așa cum scapă o pasăre din lațul păsărarilor; lațul s-a rupt, iar noi am scăpat!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din lațul celui care urmărește să o prindă. S-a rupt lațul; iar noi am scăpat!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din lațul vânătorului: lațul s-a rupt și noi am scăpat.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului; lațul s-a rupt, și noi am scăpat.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din lațul păsărarilor; lațul s‐a rupt și noi am scăpat.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 124:7
13 Referans Kwoze  

De lațul vânătorului, De ciumă și-a ei pustiire Scăpat ești, prin puterea Lui! El îți aduce izbăvire!


Deci caută, fără-ncetare, Să scapi din mâna omului Cum scapă vânătorului, O căprioară sau din laț – De-al păsărarului lung braț – Cum scapă-o biată zburătoare. Scapă de-a omului prinsoare!


Iar când își vor veni în fire – Când va avea loc o trezire – Să se desprindă fiecare, De cursa diavolului, care I-a prins, făcându-i să slujească Și voia să i-o împlinească.”


Ochii, spre Domnul, întorc eu, Căci El îmi scoate, tot mereu, Picioarele din lațul care Întins e, pe a mea cărare.


Atunci când întâmpla-se-va Să se ridice cineva Ca să-ți ia viața, Dumnezeu Îl va lega, pe domnul meu, Într-un mănunchi al celor vii. Sufletul tău – așa să știi – Se va afla-n mănunchiul lor, Iar sufletele tuturor Acelora care sunt răi Și care sunt vrăjmașii tăi, De Domnul, fi-vor pedepsite, Cu praștia, fiind zvârlite.


Fă Doamne, ca din a lor casă, Țipete mari, numai, să iasă, Când cetele – de Tine puse – Asupra lor vor fi aduse! Căci ei, o groapă, au săpat, În fața mea și-au căutat, Necontenit, să îmi întindă Lațuri, ca astfel să mă prindă.


Pentru că în poporul Meu, Se află oameni răi, mereu. Asemeni păsărarului, Întind ei, lațuri, omului.


Îngăduiește-mi împărate, Să plec, căci vreau, pe ne-așteptate, Să îl lovesc. El – negreșit – Acuma este obosit, Iar brațele îi sunt trudite. Am să-l ajung pe nesimțite, Iar cei ce sunt cu el aflați, Atuncea vor fugi, speriați. Astfel, eu cred că reușesc, Pe împărat doar, să-l lovesc.


Saul, când vestea a aflat, Să-l urmărească, a-ncetat, Pe David și pe-ai săi și-apoi, Făcut-a drumul înapoi, Cu toată ceata de oșteni, Să-ntâmpine pe Filisteni. „Sela-Hamahlecot” numit, E locu-n care s-a oprit – Sau altfel „Stânca despărțirii” – Căci el a poruncit oștirii, Să se întoarcă înapoi.


Dar Dumnezeu este Cel care Tăiat-a frânghia pe care O aveau oamenii cei răi, Căci El e drept, pe-ale Lui căi.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite