Psalmi 12:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ „Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ „Din cauza violenței față de cei săraci și a gemetelor celor nevoiași, chiar acum Mă voi ridica“, zice Domnul, „voi aduce siguranța după care tânjește“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Iahve zice: „Din cauza violenței față de omul care este sărac și fără ajutor și pentru că am auzit cum strigă (spre Mine) cel nevinovat, chiar acum Mă voi ridica și îi voi scăpa de persecutorul lor!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ pe cei care zic: „Prin limbile noastre vom fi puternici, buzele noastre sunt armele noastre; cine va fi stăpân peste noi?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ „Pentru că cei nenorociți sunt asupriți și pentru că săracii gem, acum”, zice Domnul, „Mă scol și aduc mântuire celor obijduiți.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Pentru apăsarea săracilor, pentru suspinul celor nevoiași, acum mă voi scula, zice Domnul, voi pune la adăpost pe cel la care se umflă ei.

Psalmi 12:5 Referans Kwoze

Psalmi 34:6

Când strigă un nenorocit, Domnul aude negreșit, Și-l scapă din necazul lui.

Proverbe 14:31

Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.

Isaia 33:10

„Mă voi scula”, Domnul a spus, „Și Mă voi înălța, de-ndată.

Iov 5:15

Astfel, Domnul l-a ocrotit Pe cel slab și l-a izbăvit De-amenințarea celor răi – Din mâna dușmanilor săi.

Psalmi 10:12

Scoală-Te Doamne, nu mai sta, Ci Îți ridică mâna Ta! Nu îi uita pe cei ce sânt Nenorociți, pe-acest pământ!

Iov 5:21

De-al limbii bici, adăpostit Vei sta și fi-vei liniștit, Când pustiirea o să vie.

Isaia 19:20

Iar pentru Cel cari, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Acestea vor avea să fie Un semn, precum și-o mărturie – În al Egiptului ținut – Pentru tot ceea ce-a făcut. Poporul fi-va, negreșit – În vremea ‘ceea – asuprit Și apăsat de un jug greu. Îl va striga pe Dumnezeu Și-atuncea, un mântuitor – Care-i va fi apărător – Are să îi trimită El Și îl va izbăvi astfel.

Езекиел 18:18

Apoi, cât despre tatăl său – Care-a făcut ce este rău, Care a fost asupritor Cu ceilalți oameni din popor, Și de la alții a răpit – Are să piară, negreșit, Din mijlocul poporului, Pentru nelegiuirea lui!”

Qohelet 5:8

Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Psalmi 10:18

Și faci dreptate la acei Cari sunt orfani, sau asupriți, Să nu mai fie îngroziți Sărmanii oameni care sânt Numai o mână de pământ.

Psalmi 10:5

Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.

Judecători 10:16

Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.

Exodul 5:2

Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”

Psalmi 31:19

Iată, nebănuit de mare E bunătatea cea pe care Tu o păstrezi, spre-a face bine Celor care se tem de Tine, Căci din ea, parte, ai făcut La toți cei care Te-au crezut!

Psalmi 73:8

De-aceea râd și le vorbesc Cu răutate-asupritor, De sus – de parcă mai mari sânt Decât toți ceilalți – tuturor.

Proverbe 18:21

Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește

Osea 7:16

Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”