Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 12:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Nimicească Domnul buzele lingușitoare și limba lăudăroasă,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Iahve să distrugă buzele adulatoare și limba lăudăroasă:

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Oamenii își spun deșertăciuni unii altora, pe buze au numai cuvinte înșelătoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Domnul va stârpi toate buzele lingușitoare, limba care vorbește lucruri mari,

Gade chapit la Kopi




Psalmi 12:3
26 Referans Kwoze  

Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește


Fiara, o gură, a primit, Cu care mari hule-a rostit. A mai primit putere mare, Spre a lucra cu-nverșunare, Căci patruzeci și două sânt Lunile sale, pe pământ, Ca slujba să și-o împlinească.


Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.


Inima lor – o Doamne – iată, Mereu le este încuiată; În gura lor, neîncetat, Vorbe semețe s-au aflat.


Oameni-aceștia-s cârtitori – Mereu sunt nemulțumitori De soarta lor. Ei dovedesc, Doar după pofte, că trăiesc. Vorbe trufașe au în gură Și-i laudă, peste măsură, Neîncetat – și îi slăvesc – Pe toți cei, de la cari, simțesc Că un câștig primesc apoi.


Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.


„Cuvintele ce le-ați rostit, În contra Mea, s-au dovedit Aspre a fi, neîncetat. Și totuși, voi ați întrebat: „Dar împotrivă-Ți, ce-am spus noi?”


Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.


Să spui: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a glăsuit: „Mare necaz am, negreșit, Pe tine, cel care – pe tron – Ești în Egipt drept Faraon, Pe tine, mare crocodil Al apelor, cari despre Nil, Ai zis așa: „E râul meu, Căci făcător al său sunt eu!”


În fața ucigașului – Atuncea – tu o să mai spui: „Sunt Dumnezeu”, măcar că ești Un om doar? O să mai vorbești În felu-acesta, când, la tine, Cel care te ucide vine?


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.


Vrăjmașu-a zis: „Îi urmăresc! Am să-i ajung și-am să-i lovesc Și mă voi răzbuna. Apoi, Împart și prada de război. Cu sabia am să-i lovesc, Cu mâna mea îi nimicesc!”


„După cum mâna mea s-a-ntins Și-n stăpânire a cuprins Împărățiile avute De idoli (unde-au fost văzute Multe icoane adunate; Mai multe decât cele-aflate În Iuda, la Ierusalim Și în Samaria, cum știm)


Nu știu să fac așa ceva! De-aș face, știu că-ntr-o clipită Îmi va fi viața nimicită, De către Ziditorul meu; Iar eu mă tem de Dumnezeu!”


Iată dar, ce te sfătuiesc: Încredințează-ți Domnului Soarta, să ai sprijinul Lui, Căci El – nicicând – n-a-ngăduit Să cadă cel neprihănit.


De-asemenea, am glăsuit: „Iată că orice muritor Se dovedește-nșelător.”


Eu știu că Domnul Dumnezeu Face dreptate, tot mereu, Celui care-i obijduit, Precum și celui ce-i lipsit.


Omul acel care urăște, Se va preface, dar gătește – În inimă – înșelăciune.


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Limbile lor otrăvitoare Sunt doar săgeți ucigătoare, Căci despre pace ei vorbesc, În timp ce curse pregătesc.


Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite