Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 119:10 - Biblia în versuri 2014

10 Din inimă, o Doamne Sfânt, Te caut eu, neîncetat. Nu mă lăsa să mă abat De la poruncile-arătate, Cari pentru noi au fost lăsate.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Te caut din toată inima mea. Nu mă lăsa să deviez de la respectarea poruncilor Tale!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Te caut din toată inima; nu lăsa să mă abat de la poruncile tale!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Te‐am căutat cu toată inima mea; nu mă lăsa să rătăcesc de la poruncile tale.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 119:10
25 Referans Kwoze  

Pricepere dă-mi, negreșit, Ca a Ta Lege s-o păzesc, Din inimă, și s-o-mplinesc!


Ferice, celor ce păzesc Poruncile și le-mplinesc, Cătând – din inimă – mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!


El, sufletul, mi-a-nviorat Și pașii mi i-a îndreptat Pe drumul cel lipsit de rău, Din pricina Numelui Său.


În acea zi – precum se știe – A fost o mare veselie. Întreg poporul adunat, În Iuda, mult s-a bucurat Atuncea, de-acel jurământ, Făcut lui Dumnezeu Cel Sfânt, Căci toți, pe Domnu-L căutară, De bună voie, și-I jurară – Din toată inima – credință. Domnul le dete biruință, Iar țării lor i-a dat odihnă Și au avut parte de tihnă.


O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.


Fă ca-n al Tău Cuvânt, mereu, Tare să fie pasul meu Și nu lăsa nelegiuirea Ca să îmi stăpânească firea!


Acel care va părăsi Înțelepciunea, va găsi Un loc de-odihnă și-alinare, Chiar în a morții adunare.


Eu știu că i-ai disprețuit Pe cei ce lasă a Ta cale Și-orânduirea legii Tale. Această înșelătorie, Zadarnică, o să le fie.


Tu mustri pe cei îngâmfați; Îi mustri pe cei blestemați Care mereu s-au rătăcit De la ceea ce-ai poruncit.


De-asemenea, voi – robilor – Stăpânii, să vi-i ascultați, Nu doar atunci când vă aflați Aproape, sub a lor privire – Asemeni celor cari, din fire, Vor ca să placă omului – Ci voi, pe placul Domnului, Neîncetat, doresc să fiți, Pe-ai voști’ stăpâni, când îi slujiți. S-aveți o inimă curată, Ca unii care se arată Că-s temători de Dumnezeu.


Vicleana Iuda a văzut Ce fel de lucruri a făcut Sora pe care o avea Și cari, Israel, se numea, Dar n-a gândit că este bine Ca să se-ntoarcă, iar, la Mine – Din toată inima – căci ea, Doar prefăcută se vădea.”


La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului


Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


Inima lor era slăbită Și de puteri secătuită. Credință, ei n-au arătat, Față de legământul dat.


Precum e oaia rătăcită Care de turmă-i despărțită, La fel mă aflu eu acum, Când pribegesc pe al meu drum. Caută-Ți robul, Domnul meu, Căci țin poruncile mereu, Și n-am uitat, pe a mea cale – Nicicând – porunca Legii Tale!


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


Vă spun dar, lumea n-o iubiți, Nici ceea ce, în ea, găsiți. Când cineva, lumea, iubește, Să știți că-n el nu se găsește Iubirea Tatălui ceresc.


Nimeni nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească Mai mult pe unul. Pe-amândoi Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona – vă spun Eu!


Inima-ntregului popor, A fi-mpărțită, se arată. Din astă pricină, el – iată – Are să fie pedepsit. Domnul surpa-va, negreșit, Altarele ce le-au ‘nălțat Și stâlpii ce i-au ridicat, În cinstea idolilor lor.


Niște-ngâmfați mă dușmănesc. Neadevăruri ei urzesc, În contra mea, neîncetat. Dar eu, mereu, am arătat Cum că din inimă doresc, Poruncile-Ți să le-mplinesc.


Mila să-mi fie arătată, După făgăduința dată, Căci acest lucru Te rog eu, Din toată inima, mereu!


Să rătăcească-ajuns-a-n urmă, Pe munți și dealuri, a Mea turmă. Oile Mele-s risipite Pe fața țării, ne-ngrijite, Căci nimeni nu e lângă ele Să vadă de oile Mele!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite