Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 112:1 - Biblia în versuri 2014

1 Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Lăudați-L pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul și care găsește o mare plăcere în poruncile Lui!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Lăudați-L pe Iahve! Cel care se teme de Iahve și care apreciază mult poruncile Lui, este un om fericit!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Aleluia! àlef Fericit este omul care se teme de Domnul, bet care își află mare plăcere în poruncile lui!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Lăudați pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Lăudați pe Domnul! Ferice de bărbatul care se teme de Domnul, care se desfată mult în poruncile lui!

Gade chapit la Kopi




Psalmi 112:1
25 Referans Kwoze  

Ferice de cei cari, mereu, Frică vădesc, de Dumnezeu Și umblă doar pe calea Lui, Păzind porunca Domnului!


Aceia cari – de bună seamă – De Domnul știu ca să se teamă, Asculte glasul Robului Venit din partea Domnului! Cel cari în beznă-a rătăcit, Căci de lumină-a fost lipsit, Să vină-n fața Domnului – Cu-ncredere-n Numele Lui – Și să se bizuie, mereu, Numai pe Domnul Dumnezeu!


Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde.


Povățuiește-mă mereu, Poruncile să le țin eu, Căci calea lor îmi place mie.


El împlinește, răbdător, Toate dorințele celor Care vădesc – de bună seamă – Că știu, de El, să aibă teamă. Domnul aude glasul lor Și le dă, grabnic, ajutor.


Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.


Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu.


Mult, a Ta Lege, o iubesc Și zi de zi, la ea gândesc.


Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu! În Locul Lui cel sfânt, cântați Lui Dumnezeu și-L lăudați! Laudă dați-I, Domnului, Pe tot cuprinsul cerului, Acolo unde se arată Puterea Lui, nemăsurată!


Necontenit, să căutați, Pe Domnul, să Îl lăudați! Este frumos să căutăm, Pe-al nostru Domn, să-L lăudăm! Este plăcut și este bine Să-L lăudăm, cum se cuvine!


Sunt în necaz și-n strâmtorare, Dar Legea Ta mi-e desfătare.


Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.


Umblarea după lucrul care Firea cea pământească-l are O să aducă, negreșit – Drept plată – moartea, la sfârșit. Pornind, însă, în căutare Să afli lucrurile care Sunt ale Duhului, găsești Pace și viață dobândești.


Cu-al Tău Cuvânt și Îl urmez, Păzind orânduirea dată, Care de Tine-a fost lăsată.


Urmez a Ta învățătură Și-s bucuros, peste măsură, De parcă eu aș fi cel care, Toate comorile le are În stăpânire. Mă gândesc


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Pe Domnul am să-L laud eu, Din toată inima, mereu, În adunări, cu toți cei care Neprihăniți sunt, în purtare.


Iar Dumnezeu a dăruit Moașelor, case. În ăst fel, Plată primit-au, de la El, Pentru că Domnul a văzut, Că – de El – ele s-au temut.


El te va binecuvânta Când în cetatea ta, vei sta. De-asemeni, binecuvântat Vei fi când ești, la câmp, plecat.


Ahab ceru să vină-ndat’, Obadia, cel așezat Mai mare, peste casa lui, Și om al împăratului. – Obadia, de la-nceput, Teamă de Domnul a avut.


Totuși, mi-am zis în gândul meu: De-o sută de ori de greșește Cel păcătos și stăruiește Într-una în greșeala lui, Eu știu că fericire nu-i, Decât pentru acela care, De Domnul, stă în ascultare. Temându-se de El, mereu Fericiți fi-vor – vă spun eu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite