Psalmi 109:22 - Biblia în versuri 2014

²² Iată că sunt nenorocit, De lipsuri grele încolțit. Inima mea a fost lovită Și-n piept îmi zace-acum zdrobită.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²² Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² pentru că sunt sărac și trist, iar inima mea este rănită în interiorul meu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Pentru că sunt sărac și lipsit și inima mea este rănită înlăuntrul meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Sunt nenorocit și lipsit și îmi e rănită inima înăuntrul meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Căci sunt sărac și nevoiaș și mi‐este rănită inima înăuntrul meu.

Psalmi 109:22 Referans Kwoze

Psalmi 86:1

Doamne, aminte ia mereu Și-ascultă dar, cuvântul meu, Pentru că iată, sunt lipsit Și am ajuns nenorocit!

Psalmi 102:4

Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.

Psalmi 40:17

Deși sărac sunt și lipsit, Domnul, la mine, s-a gândit. Tu îmi ești – Doamne – ajutor, Tu ești al meu izbăvitor. Nu zăbovi, ci tot mereu, Vino în ajutorul meu!

Psalmi 22:6

Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor.

2 Corinteni 8:9

Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.

Ioan 12:27

E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, Mă izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Isaia 53:3

De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.

Psalmi 109:16

Pentru că nu și-a amintit De îndurări, și-a prigonit Pe-acela care se vădea Că în necazuri se găsea Până-ntratât că a voit Să îl omoare, negreșit, Pe cel cu inima zdrobită Și de-ntristare înrobită!

Iov 6:4

La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!

2 Regi 4:27

În urmă, s-a apropiat De Elisei și-a-mbrățișat Picioarele prorocului. Atunci Ghehazi, sluga lui, S-o-ndepărteze a voit, Dar Elisei l-a dojenit: „Las-o, căci este necăjită. De-aceea e, la noi, venită, Iar Dumnezeu nu mi-a făcut Lucrul acest de cunoscut.”

Psalmi 25:16

Privește-mă: sunt părăsit, Și-ai milă că-s nenorocit.