Psalmi 104:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Doamne, Tu ești Acela care Te-areți nemărginit de mare! În străluciri ești îmbrăcat Și-n măreție-nveșmântat!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Sufletul meu, binecuvântează-L pe Iahve! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești infinit de mare! Tu ești îmbrăcat cu grandoare și strălucire!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu ești nemărginit de mare. Tu ești înveșmântat în strălucire și maiestate,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Binecuvântă, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire!

Psalmi 104:1 Referans Kwoze

Psalmi 103:22

Lucrări ale lui Dumnezeu, Să-L binecuvântați mereu, În toate locurile-n care E stăpânirea Lui cea mare! Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu!

Psalmi 145:3

Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.

Psalmi 96:6

Doar străluciri și măreție, În fața Lui, sunt, pe vecie. Slava și cu podoaba sânt Aflate-n locul Său cel sfânt.

Isaia 59:17

Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.

Psalmi 93:1

Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.

Daniel 9:4

Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc!

Psalmi 104:35

Aceia cari păcătoși sânt Să piară-acum, de pe pământ, Iar toți cei răi să nu mai fie, Ci morți s-ajungă, pe vecie! Suflet al meu, pe Dumnezeu, Să-L binecuvintezi mereu! Toți cei ce-n lume vă aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!

Ieremia 23:24

Dar oare, poate cineva, În loc ascuns să stea, cumva, Fără ca să pot să-l văd Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Nu umplu Eu acest pământ Și cerurile, câte sânt?

Psalmi 7:1

O Doamne, Dumnezeul meu, Scăparea mea este la tine. Mă izbăvește, tot mereu, De cel care pe urmă-mi vine,

Habacuc 1:12

Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!

Daniel 7:9

Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.

Psalmi 95:3

Căci Domnul este Împărat Și Dumnezeu adevărat, Mai mare decât toți acei Care se cheamă dumnezei.