Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 102:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie, amintirea Ta rămâne din generație în generație.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar Tu, Doamne, tronezi pentru totdeauna. Amintirea Ta durează din generație în generație.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Zilele mele sunt ca umbra care trece și eu m-am uscat ca iarba.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie și pomenirea Ta ține din neam în neam.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Dar tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea ta din neam în neam.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 102:12
15 Referans Kwoze  

O Doamne, sfântul Nume-al Tău Rămâne, pentru veșnicie, Iar pomenirea Ta, se știe Că ține-va necontenit, Din neam în neam, pân’ la sfârșit.


Dar Tu, Doamne, împărățești Și pe vecie stăpânești. Scaunul Tău, cel de domnie, Din neam în neam are să ție!


Domnul i-a spus lui Moise-apoi: „În felu-acesta să vorbești, Când, în Israel, poposești: „Iată că Dumnezeul lor – Acela al părinților Din care a ieșit ăst neam – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov, m-a trimis La voi și astfel, El a zis: „Acesta e Numele Meu, Acesta Îmi va fi mereu – Din neam în neam, în veci de veci.


Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!


Ei au pierit, dar Dumnezeu, În veac va-mpărăți, mereu. El și-a gătit acuma – iată – Scaunul Său de judecată.


Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.


Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.


Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”


Și noi, căci prea puține știm! De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ, Iar ale noastre zile sânt


De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.


De dimineață, înflorește; Apoi – în miezul zilei – crește, Iar pe-nserat este tăiată Și-ntinsă spre a fi uscată.


Pier ca și umbra ce se-apleacă Către pământ, gata să treacă. Asemenea lăcustei, eu Ajuns-am izgonit mereu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite