Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 102:10 - Biblia în versuri 2014

10 Căci mă încearcă-a Ta mânie Și urmărit sunt de urgie. Departe, Tu m-ai aruncat, După ce-ntâi m-ai ridicat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 din cauza mâniei și a urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Aceste lucruri se întâmplă din cauza mâniei Tale și a dezastrului pe care mi l-ai făcut; pentru că Tu m-ai ridicat și (apoi) m-ai aruncat.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Mă hrănesc cu cenușă în loc de pâine și cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 din pricina mâniei și urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai azvârlit.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 102:10
16 Referans Kwoze  

În carnea mea, neîndoios, Nimic nu este sănătos, Din pricina mâniei Tale Cari a ieșit în a mea cale. Vlaga, din oase, mi-a pierit, Pentru că am păcătuit.


Chiar prigoniți, de-ajungem noi, Nu suntem părăsiți apoi; Când jos, ne pomenim trântiți, De moarte, nu suntem loviți.


Cei care sunt nenorociți, De Dumnezeu sunt sprijiniți, Însă pe cei care răi sânt, El îi doboară la pământ.


Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.


Cununa care s-a aflat, Pe capul nostru, a picat! E vai de noi, căci – negreșit – Cu toții am păcătuit!


Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.


Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)


Mărturisesc fără-ncetare, Fărădelegea mea cea mare Și simt durerile, mereu, Pe cari le dă păcatul meu.


Dacă cu ei te însoțești, Chiar dacă-n luptă săvârșești Doar fapte mari, cu vitejie, Să știi că Domnul n-o să-ți fie Alăturea și vei vedea Precum că te va-ngenunchea Al tău vrăjmaș, căci Dumnezeu Te poate ajuta mereu, Sau dimpotrivă, El, chiar azi, Te poate face ca să cazi.”


Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite