Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Psalmi 101:5 - Biblia în versuri 2014

5 Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Pe cel ce-și bârfește semenul în secret îl voi nimici. Pe cel cu privirea mândră și cu inima arogantă nu-l voi suferi.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Îl voi distruge pe acela care defăimează semenul în secret. Nu îl voi tolera pe cel care îi privește pe ceilalți cu aroganță și care este încrezut în inima lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Pe cel care calomniază în ascuns pe aproapele său îl voi nimici! Pe cel cu ochii trufași și cu inima îngâmfată nu-l pot [tolera].

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată nu-l voi suferi.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Voi stârpi pe cel ce vorbește de rău într‐ascuns pe aproapele său; nu voi suferi pe cel ce are ochii mândri și o inimă îngâmfată.

Gade chapit la Kopi




Psalmi 101:5
25 Referans Kwoze  

Poporul care e smerit, De Tine este mântuit. Priviri trufașe dovedite, În fața Ta vor fi smerite.


Omul acel nu clevetește Cu limba lui, nu făptuiește – Nicicând, la nimeni – nici un rău, Și nici peste-un aproape-al său, Ocară, nu aruncă el.


Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați.


De-asemenea, ai căutat Ca împotriva celui care Îți este frate, din născare, Întotdeauna să vorbești. Pe frate’ tău îl clevetești, Deși e fiul mamei tale.


Femeile acelea care, În vârstă, sunt, mereu să știe, În cuviință, să se ție, În ce privește-a lor purtare: Să nu fie clevetitoare, Să nu fie, la vin, dedate Și să-i învețe, cu dreptate, Pe alții, tot ce e plăcut Și, ce e bine, de făcut;


Când vă scriam, eu m-am gândit Să n-aveți legătură dar, Cu oamenii care – măcar Că își zic „frați” – se dovedesc Că sunt curvari, sau lăcomesc La bani, sau sunt închinători La idoli, ori defăimători, Sau hrăpăreți, ori pot să fie Cuprinși de patimi de beție. Cu oamenii acești, dragi frați, Nu trebuie nici să mâncați.


Vă spun că mai neprihănit, Vameșul fost-a socotit. Acel cari se va fi-nălțat, Va fi smerit, iar ridicat, Fi-va cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Cel care bârfe poartă-n viață, Lucruri ascunse dă pe față; De cel ce gura nu-și strunește, Întotdeauna te ferește!


În tine sunt mulți bârfitori, Care de sânge-s vărsători. La tine îi adăpostești Pe cei cari, jertfe idolești, Mănâncă, sus, pe munții tăi. În al tău mijloc sunt cei răi Ce se dedau la desfrânări.


Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.


Vântul din nord, când îl simțești, Vei ști că ploaia-l însoțește; O limbă care clevetește, Întotdeauna e urmată Numai de-o față supărată.


Cel care ura și-a dosit, Ca mincinos a fost găsit; Iar cine bârfe răspândește, A fi nebun se dovedește.


Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.


Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.


Să nu bârfești, căci este rău. Să nu-ți ucizi seamănul tău. Eu, Domnul, sunt. Să te ferești


„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.


De-asemeni, grijă vei avea Ca strâmb să nu mărturisești, Pentru ca să-ți învinuiești Aproapele – seamănul tău.


Femeile, de-asemenea Trebuie, cinste, a avea; Clevetitoare, să nu fie; Cu cumpătare să se ție Și, credincioase, să se-arate Apoi, în lucrurile toate.


Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite