Psalmi 10:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Trebile lui, fără-ncetare, Bine îi merg în orice vreme, Și de nimeni el nu se teme. Înalte-s ale Tale toate Mari judecăți, iar el nu poate Ca să le vadă și n-au preț. De-aceea, suflă cu dispreț El, împotriva orișicui.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ Căile lui sunt prospere întotdeauna; judecățile Tale sunt departe de el; el vorbește cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Acțiunile lui îi facilitează prosperitatea în orice vreme; dar aprecierile Tale sunt departe de el! Acel om suflă cu desconsiderare împotriva tuturor dușmanilor lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ 5(26) La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, judecățile tale sunt prea înalte înaintea lui; îi disprețuiește pe toți asupritorii săi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Treburile îi merg bine în orice vreme; judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Căile lui izbândesc în orice vreme; judecățile tale sunt prea înalte ca să fie înaintea lui. Cât despre toți potrivnicii lui, el suflă împotriva lor.

Psalmi 10:5 Referans Kwoze

Isaia 26:11

Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Romani 3:16

Prăpădul numai – însoțit De focul pustiirilor – Este aflat, pe drumul lor.

Osea 14:9

Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”

Osea 9:9

În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.

Isaia 42:25

De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”

Isaia 28:15

Pentru că ziceți: „Am făcut Un legământ, ce l-am avut Cu moartea și – fără-ndoială – Noi am făcut și o-nvoială Cu locuința morților. Când năvălirea apelor Va trece cu urgia-i mare, N-o să ne-atingă, căci scăpare, Noi, în neadevăr, găsim Și în minciuni ne-adăpostim!”,

Isaia 10:1

Vai o să fie – negreșit – De toți cei care au rostit Doar hotărâri nelegiuite Și scriu porunci ce sunt vădite Nedrepte, spre folosul lor

Isaia 5:12

Harfa și alăuta sânt Ai lor tovarăși, pe pământ. Timpana, flautul – și el – Îi întovărășesc la fel, Cântând la ale lor ospețe. De ale Domnului povețe Și de lucrarea Lui, n-au teamă, Nicicând, căci nu le iau în seamă.

Proverbe 24:1

Nu-l pizmui pe omul rău! Nu te dori în rândul său!

Proverbe 15:24

Pe calea vieții este dus Cel înțelept, mereu mai sus, Și e ferit al său picior De locuința morților – De acel loc primejdios Aflat în părțile de jos.

Proverbe 2:15

Plăceri, fiindcă au pășit Pe drumuri strâmbe și sucite.

Proverbe 2:13

La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului

Proverbe 1:19

Deci soarta celor făr’ de lege Și lacomi după avuții, Aceasta este! Căci să știi Că lăcomia i-a pierdut Pe cei căror ea le-a plăcut.

1 Regi 20:13

Dar un proroc al Domnului, În fața împăratului Lui Israel, grabnic, s-a dus Și-aste cuvinte, i le-a spus: „Vezi tu, mulțimea adunată? În a ta mână va fi dată! Vei ști atunci, că numai Eu – Cu-adevărat – sunt Dumnezeu.”

2 Samuel 5:6

David – și cu oștirea lui – Spre a Ierusalimului Cetate-n urmă, a pornit, S-alunge neamul Iebusit, Care, în țară, locuia. Poporul țării îi zicea, Lui David: „Să nu îndrăznești, Cetatea, să o cucerești, Căci și ologii îți vor sta – Și orbii – împotriva ta!” Prin solii pe cari i-au trimes, Ei îi dădeau de înțeles Că el – nicicând – nu va putea, Cetatea lor, ca să o ia.

Judecători 9:38

Zebul a zis atunci, astfel: „Unde îți e gura cea mare, Cu care-ai zis: „Cine e, oare, Abimelec, încât să-i fim, Mereu, supuși și să-i slujim?” Poporul care l-ai zărit, Nu-i oare cel disprețuit De către tine? Ieși în drum Și luptă-te cu el acum!”

Judecători 9:27

Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,

Geneza 6:12

Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.

Iov 24:23

El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit

Psalmi 73:3

Când am privit cu jind ‘napoi La cei nelegiuiți, și când Văzut-am cât de fericiți