Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 7:23 - Biblia în versuri 2014

23 Ca pasărea care-n neștire Dă buzna-n laț căci ea nu știe Că viața dată o să-i fie Săgeții ce o va ajunge Și-al ei ficat îl va străpunge.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 până când săgeata îi va străpunge ficatul, ca o pasăre ce se repede în capcană, fără să știe că o va costa viața.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 până când săgeata îi va străpunge ficatul. S-a comportat ca o pasăre care vine repede în capcană fără să știe că o va costa viața.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 până când săgeata îi spintecă ficatul, ca pasărea care se grăbește spre laț și nu știe că acesta este împotriva vieții sale.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 până îi va străpunge săgeata ficatul; cum se grăbește pasărea în laț și nu știe că este în joc viața ei.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 7:23
8 Referans Kwoze  

Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.


Și astfel omul e pătruns De a ei spusă, dar nu știe Că morții dat, are să fie, Iar oaspeții ce-o însoțesc, În valea morții locuiesc.


Zadarnic însă, lațul lor, Sub ochii zburătoarelor, E aruncat, căci ei întind


Căci pentru astfel de femei, Omul ajunge de rămâne Doar cu un biet călcâi de pâne. Chiar și femeia măritată Își are cursa așezată, Un suflet scump, să poată prinde.


Acela care preacurvește Cu o femeie, dovedește Cum că de minte e lipsit, Știind că fi-va pedepsit Cu moartea, pentru-al său păcat.


Iar tânărul s-a pomenit Pășind pe urmă-i făr’ să știe – Ca boul la măcelărie, Când dus e, precum cerbul care, Spre cursa de pe-a lui cărare, Aleargă gol de-orice simțire,


Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite